Sorin Cehan
Anul acesta, cu punctualitate, vine un nou alegerile locale, în circa 1000 de localități. Între acestea, orașe importante, cum sunt Genova, Monza, Padova, Palermo, Parma, Piacenza, Taranto și Verona, care au peste 100.000 de locuitori.
Cu punctualitate, românii din Italia se prezintă și ei la această întâlnire, candidați și alegători, ambele categorii din ce în ce mai subțiri.
Din 2007, de când am primit statutul de comunitari și drept de vot la alegerile administrative, rezultatele au fost dezamăgitoare. Mulți români au candidat, foarte puțini au fost aleși, în special în localitățile mici. Alesul cel mai cunoscut și cu activitate este Adrian Chifu, aflat la al doilea mandat de conslier la Verbania. Aș mai aduce aminte de Nona Evghenie, un mandat de consilier la Padova, sau Gabriel Rusu, o bucățică de mandat la un sector din Roma, totuși primul și singurul ales român la Roma. Ceilalți aleși cu pașaport românesc s-au ascuns, cel puțin eu nu am mai auzit nimic de ei și este pierere de timp să ne apucăm să căutăm în arhive nume care nu vor rămâne în istorie.
Din armata de candidați români care a dat asaltul la consiliile locale din Italia în ultimii zece ani și nu au fost aleși, la fel, nu se mai știe nimic. Cum au venit, au strălucit o clipă, și-au văzut numele pe un afiș și pe un buletin electoral, și au dispărut. Ce idee au avut toți în comun?
Am discutat deja cu un român care va candida la Verona în acest an și am descoperit aceeași idee: speranța în voturile românilor.
Absenteismul este o caracteristică generală a alegerilor în Italia, de ce românii ar veni mai numeroși? Promisiunile făcute de candidații români electorilor români sunt greu de susținut, ce poate face un consilier local numai pentru aceștia? În general nimic, în particular lucruri fără relevanță.
Cea mai dezamăgitoare este ziua de după alegeri, când se numără voturile și mulți dintre candidații noștri și noi alături de ei ne uităm perplecși la cifra zero. După atâta publicitate pe Facebook, după atâtea articole în presă, distribuire de pliante, campanie porta a porta în stil Tony Blair, zero voturi? Sau pe-acolo, că între 10 și 0, la astfel de alegeri, nu e mare diferență.
Șirul va continua la fel și nu va fi niciodată depășit. Vor fi aleși de origine română, în viitor, dintre copiii emigranților de azi, dar aceia nu vor mai fi români, ci de origine română. Este o utopie să dorești să fii ales ca român, într-o țară străină.
Românii nu seamănă cu turcii, care sunt dirijați de Erdogan, oriunde s-ar afla. Dacă sultanul le comandă să voteze într-un fel, cei mai mulți votează așa. Toți ca unul. De aceea există parlamentari turci în Germania, în Olanda și în alte țări. Pentru că ascultă comenzile. Românii nu mai ascultă de mult comenzi și este foarte bine că este așa. Nealegerea candidaților români întrucât români este o consecință. Au în schimb șanse să fie aleși cei care sunt cunoscuți în comunitatea locală, italieni, străini, fără a face această distincție care izolează.
