Oana Iuraşcu
În România explodează lent în aceste zile o bombă politică. Reviste independente, agenţii de presă, televiziuni discută documente ale ambasadei SUA din perioada 2005 -2008 asupra politicii exercitate în România.
v Tabloul politic general descris de acestea este înspăimântător. Documentele arată o atentă preocupare şi informare a ambasadei în privinţa tuturor politicienilor români şi a afaceriştilor, a legăturilor dintre ei. Ele atestă implicarea directă a ambasadei americane în toate marile chestiuni politice ale primului mandat al lui Traian Băsescu: campania anticorupţie, referendumul de suspendare.
Mai mult, stenogramele date publicităţii prin intermediul Wikileaks arată că ambasada devenise o Mecca pentru jurnalişti şi politicieni care se plângeau reciproc de presiuni sau care negociau informaţii. Documentele arată clar o susţinere politică necondiţionată pentru şeful statului şi oamenii săi, preferinţele arbitrare absolute pentru fostul ministru Monica Macovei. Preşedintele României era considerat conform acestor documente, de către ambasada americană reprezentantul “intereselor” americane în zonă.
Ambasadorul de la acea dată era direct interesat într-o campanie anticorupţie care să ne îmbunătăţească imaginea. Pe cale de consecinţă şi contrar tuturor regulilor separaţiei puterilor în stat, şeful statului se ocupa direct de dosare ale politicienilor pe care le trimitea în instanţă. Dosarele învinuiţilor erau discutate la Cotroceni. Practic am asistat la o mutaţie politică: preşedintele – procuror. Este inutil probabil să ne mai ridicăm problema legalităţii în faţa unor asemenea poziţii de forţă.
Referendumul de suspendare era considerat de către ambasadorul american “o telenovelă” cu efect cunoscut. Dumnealui a presupus că acesta se va încheia cu o sporire a puterii prezidenţiale, încă înainte ca românii să voteze.
Documentele sunt foarte importante pentru că arată clar care sunt “principiile” în baza cărora România s-a dezvoltat în perioada preaderării la UE. Noua elită “europeană”?! Iat-o, zugrăvită într-una din telegramele ambasadei americane:
“De tranziţia României de la comunism, urmată de privatizarea întreprinderilor de stat, a beneficiat enorm un mic grup de persoane cu conexiuni la regimul care a urmat imediat după comunism şi/ sau la Securitatea omniprezentă. O parte dintre aceste persoane s-au folosit de informaţie şi de relaţiile dobândite în timpul carierei în cadrul Securităţii pentru a face avere, în timp ce alţii au recrutat foşti ofiţeri de Securitate pentru a le servi interesele. (…) Mulţi păstrează legături obscure cu fosta Securitate din România sau cu persoane din serviciile de informaţii şi îşi promovează interesele prin intermediul trusturilor media pe care le deţin”, scrie negru pe alb într-una dintre telegrame.
Din stenograme nu rezultă nici un fel de preocupare faţă de trecutul prezidenţial. Există cecuri în alb pentru fosta poliţie politică?! Nu ştim. Este un fapt însă că ambasada a lucrat senin cu ce a găsit pe teren, fără a ridica chestiuni de moralitate.
Cutremurător pentru noi toţi este faptul că documentele arată clar că diplomaţii celui mai puternic stat de pe planetă au ştiu precis, la virgulă, situaţia adevărată a sistemului politic din România. Erau perfect conştienţi cine reprezintă Puterea, că foarte mulţi dintre politicieni sau afacerişti au legături cu fosta Securitate.
Apar şi informaţii neobişnuite.
Jurnalişti de casă ai regimului instalat în 2005 practicau un fel de stranie turnătorie la ambasadă. Unii se plângeau că nu sunt lăsaţi că execute pe televizoare miniştri ai PNL. Nu numai că nu aveau greţuri în problema Securităţii, dar urmăreau în acelaşi stil de proces televizat foşti miniştri ţărănişti pentru nişte… cârnaţi.
Seful statului însuşi a mers la ambasadă, afumat, şi fără escortă, ca să se plângă că a fost suspendat.
Ziarişti, ale căror legături cu serviciile speciale sunt notorii, mergeau la ambasadă şi declarau că nu este de interes pentru poporul român ce a făcut şeful statului la Anvers. O perplexitate imensă faţă de cinismul politic… asta îţi arată aceste telegrame. Documentele arată corupţia unui sistem politic, din vârful ierarhiei până la jurnalişti. În ce ţară, ziariştii şi politicienii se plâng la ambasada Americii şi dictează ce vrea poporul sau nu? În ce ţară puterea are nevoie de campanii publicitare anticorupţie, drept pentru care preşedintele are voie să devină un procuror original?
Trebuie să ne întrebăm pentru că în toate aceste decizii care ne-au modificat vieţile, care ne-au afectat, nu am fost solicitaţi. Probabil la Bucureşti există o elită care nu vrea să dea socoteală decât la ambasada Americii.
Pe noi nu ne-a informat nimeni care este natura relaţiilor speciale cu SUA şi în numele căror obiective de interes naţional se desfăşoară ele? Care sunt proiectele care au justificat aceste sacrificii de suveranitate, demnitate? Care?
Deşi toate aceste erori uriaşe de sistem au fost expuse, toţi politicienii români, fără excepţie, au făcut zid. Sunt doar “bârfe”, spun toţi. “Cine sunt Wikileaks”?, se întreabă un mogul cu probleme de certificat.
Cine să fie faţă de omnipotenţa Securităţii şi a presei ei şi a relaţiilor tari? Un moş Crăciun pentru toţi cei care au fost minţiţi şi batjocoriţi atâta timp… Un moş Crăciun care spune adevărul, dar nu ne poate da înapoi anii furaţi şi cheltuiţi aiurea.