Suntem din nou puși să alegem răul cel mai mic. Aleșii români vor continua să fie spectatori la guvernarea Europei

Sorin Cehan

Alegerile europene bat la ușă. Ar trebui să fie cele mai importante în ierarhia scrutinurilor la care suntem chemați. Am fi vrut să auzim, să înțelegem mai multe despre cum poate fi transformată Europa, din forma actuală de oficină unor lobbyști și a unor mari interese financiare într-o guvernare utilă continentului. În afară de câteva referiri mecanice, în campania românească nu am auzit vorbindu-se despre schimbările care ar trebui operate la Bruxelles.

De exemplu, tăierea unor salarii și a unor cheltuieli astronomice sau desființarea unor sedii faraonice și inutile. Simplificarea unor proceduri care frizează schizofrenia, de acces la finanțări pentru proiecte. Mecanisme de control pentru activitatea unor înalți funcționari europeni, care au ajuns să pară mai degrabă monarhi de drept divin, decât expresia unei Europe democratice. Transparență în activitatea de lobby și a sumelor uriașe care se aruncă în joc în birourile europene. Temperarea ambițiilor de dominație ale Germaniei și Franței. Și multe alte lucruri în neregulă care necesită corecții mari sau schimbare cu totul.

Uniunea Europeană e în criză, se clatină și scârțâie din toate încheieturile. Euroscepticismul câștigă teren tocmai din cauza defectelor acestei construcții neterminate.

În privința României, speranțele cu care am intrat în Europa nu s-au îndeplinit, în mare parte. Au trecut 10 ani de la aderare și viața oamenilor nu s-a îmbunătățit. Exodul a milioane de români este cel mai bun indicator.

Avem parlamentari europeni de 10 ani, nimeni nu-i întreabă ce-au făcut concret acolo atâta timp. Au încasat bani frumoși și au sprijinit interesele unor bogate grupuri de lobby. Vor pleca alții la post. Alți bani, altă distracție. Banii noștri, distracția lor.

Am asistat în România la o campanie fără teme europene. Ca și cum am avea alegeri locale sau generale, cu același schimb exasperant de acuzații și lovituri sub centură, cu aceeași atmosferă de război civil care însoțește toate perioadele electorale.

Campania a fost despre orice, mai puțin despre Bruxelles. Mitinguri a căror semnificație a fost adunarea oamenilor în sine și multe teme departe de competența Europei. Veșnica anticorupție fără rezultate, infrastructura pe care nu a construit-o nimeni în toate guvernările din ultimii 30 de ani, catastrofa igienică din spitale și școli, toate teme bune pentru campanie, dar nepractice în legătură cu Europa. Sau readucerea în prim plan a discordiei dintre români și maghiari, o altă temă pur românească, bună de adunat capital electoral.

Cine candidează? Nu căutați pe Google, spuneți sincer dacă vă amintiți mai mult de doi candidați de la fiecare partid. Vorbesc liderii de partid și deschizătorii de liste. Orban cu Rareș Bogdan, Dragnea cu Plumb, Cioloș, Tăriceanu, Băsescu, Ponta, iar în spatele lor stau toți aliniați, cu gamelele pregătite pentru popota de la Bruxelles. Unii vor mânca, alții nu. E vorba de candidați. Pentru că alegătorii vor rămâne flămânzi, după ce promisiunile electorale le-au deschis apetitul.

În loc de propuneri pentru Bruxelles, se pune în scenă teatrul electoral. Ni se arată cu degetul adversarul. El e răul. Votați-mă pe mine. Dar celălalt întoarce vorba: Ba el! Pe mine! Suntem din nou puși să alegem răul cel mai mic. Fără să ne dăm seama că ni se propune, de fapt, aceeași capcană în care cădem de 30 de ani, la toate alegerile românești.

Lipsa de propuneri de schimbare pentru Uniunea Europeană dovedește că aleșii români vor continua să fie spectatori la guvernarea Europei. Schimbarea va veni, protagoniști vor fi alții. Continuăm să suferim istoria, nu să o facem.

Ai noștri vor acționa tot cu spatele la Europa, cu ochii numai pe ce se întâmplă la București. Dar ar fi un pas extraordinar înainte dacă și-ar schimba atitudinea. Dacă în țară se pot certa cât vor între ei, nu trebuie să ducă aceste conflicte în Parlamentul European. Acolo ar trebui să fie uniți și să acționeze în interesul românilor și al României.