Când te decizi să te întorci acasă, în primul rând lasă toate speranţele aici, nu te amăgi. Dacă ai strâns ceva bani şi îţi închipui, într-un moment de exaltare sau de nebunie, că acasă te aşteaptă cineva cu braţele deschise, ia-ţi gândul.
Dacă vrei să deschizi o firmă, actele durează luni de zile, ţi se cer hârtii peste hârtii, contabilii şi avocaţii te jumulesc, iar cei care au deja o activitate în domeniul în care vrei să arăţi ce poţi, îţi dau la picioare din toate poziţiile. E o activitate epuizantă în sine cea de deschidere a unei firme, dar când te vezi cu certificatul de înregistrare de la Registrul Comerţului, dai de un zid.
În Italia au numit-o „la cricca„, la noi este „clică”, un ambient mocirlos şi puturos, unde jocurile sunt deja făcute, oricât ai încerca să te bagi. Eşti dat afară ca o măsea stricată. Vii tu din Italia să ne strici nouă jocurile?
Îţi faci o firmă de construcţii şi vrei să munceşti, ar fi de muncă vreo mie de ani, la cum arată imobilele din România, numai de zugrăvit şi reparat. N-o să reuşeşti, dacă nu cunoşti, dacă nu eşti rudă cu cineva sus pus, care sa-ţi dea pontul, să-ţi facă intrarea, să te bage la licitaţia aranjată, după ce ai dat cash, anticipat, un zece sau poate douăzeci la sută din valoarea contractului viitor.
Citeşte şi: