Andi Rădiu
Criteriul pe care îl vor aproape toți românii din străinătate atunci când se discută despre a fi parlamentar de diaspora este, fără îndoială, ”să fie unul de-al nostru, care a mâncat pâinea neagră a străinătății”. Nimic mai fals. Recunosc că până în urmă cu patru ani eram și eu, cumva, adeptul ideii. Cu cât trecea timpul, mă enerva din ce în ce mai mult această ”condiție”. Mereu m-am abținut să comentez. Aș fi fost crucificat sau în cel mai bun caz trimis la plimbare. Acum o fac, pentru că am argumente proaspete la îndemână…
Parlamentarul de diaspora degeaba e un român care a trăit în străinătate dacă are un caracter de bandit. Dacă pleacă din start cu ideea că ”acum trebuie să mă căpătuiesc, că nu se știe peste patru ani”, nu va fi cu nimic mai bun ca unul corupt din România, care cunoaște străinătatea doar pe ruta Monte Carlo-Dubai-București și retur.
Degeaba e unul ”de-al nostru”, dacă trece de la un partid la altul, ținând cont doar de interesele sale personale de moment. Nu va avea niciodată susținerea partidului nou, pentru că cel puțin o legislatură va fi considerat de colegi ”un nou traseist”. Tot ceea ce va propune nu va fi susținut de nimeni și dacă are vreun proiect de lege, acela va zăcea mult și bine prin ”comisia legislativă a partidului”. Va fi acolo doar de figurație, pentru un vot în plus, iar la următoarele alegeri nu va prinde nici măcar locul 4 pe vreo listă.
Degeaba vine cu intenții bune și e ales pe criteriul rezidenței în străinătate, dacă habar n-are ce înseamnă viața în Parlament, în comisii sau ședințe de tot felul. Vor trece minim trei ani până va înțelege ce e aia o interpelare sau o întrebare către Guvern sau vreun minister. Și alți trei până va înțelege cum poate fi trecută o lege. Sunt parlamentari de diaspora care în opt ani de mandat abia au reușit să treacă o lege și aia extrem de slabă, fără nicio contribuție la ameliorarea vieții românului din diaspora.
Cel mai urât este însă atunci când ești slab în fața ”virusului” grandomaniei sau când intri doar o dată în parlament și deja te visezi șeful statului. Pentru că sunt puțini cei care, odată ajunși într-o funcție sau o poziție mai răsărită, nu li se urcă la cap ”șefia”.
Mă uitam adineauri pe paginile de Facebook ale ”congresmanilor” noștri. Înainte de a ajunge la București, mai toți înfierau corupții, jocurile de culise în dauna noastră, a românilor din străinătate, aranjamentele, ineficiența parlamentarilor diasporei și, mai ales, nerespectarea legilor.
S-au văzut însă ”băieții” în marele consiliu (fără nicio valoare legislativă sau executivă, ci doar o biată ”normă” informativă) și metamorfoza s-a produs. Unora deja le zboară mintea să ”se candideze”.
Sunt mult mai agresivi, pe alocuri vulgari, iar ”titlurile” proaspăt obținute i-au înnebunit. Majoritatea încearcă să mușamalizeze și să ascundă tot circul și handicapurile create de acest rușinos și penibil congres. Atât de slab, de jenant și de un penibil atât de mare, că niciun mare cotidian din țară nu și-a stricat vreo foaie de print cu așa ceva. Nicio televiziune nu a băgat în telejurnal vreo știre. Inclusiv TVRInterntional a întrerupt emisiunea în direct. Dureros pentru noi, cei care așteptam altceva…
Am la îndemână conversațiile de pe chatul lor, pe care dacă le citești, ți se ridică părul în cap. Presa serioasă din diaspora a scris și le-a reproșat că nu au statut și regulament, că nu s-a făcut proces-verbal după ședință, că nu există semnăturile celor din Consiliu. Adică e un blat în toată regula. ”Băieții” însă găsesc tot felul de variante, hazlii pe alocuri, alarmante în mare parte, pentru a legaliza acest ”făt-frumos” cu multe handicapuri. Orice, dar să rămână consilieri. S-au transformat în tipicul politician mărunt, cu gândul doar la funcție și avantaje imediate.
Câțiva dintre ei însă au realizat că noroiul cu care se pot murdări se va spăla greu de pe ei și sunt pe punctul de a renunța. Cu demnitate pentru ei și respect față de noi.
Ce ne facem însă cu restul? Deputatul Mihai i-a pus să respire un material hazliu cu titlul ”Congresul, un succes total” și în amețeala creată a ieșit și statutul (scris de ei pe holurile hotelului și pe care, evident că îl vom publica), care are pus chiar la art.2: ”Congresul, este organul reprezentativ și deliberativ al Românilor de Pretutindeni.”…PUNCT…vă convine, bine, nu, la revedere! …
Și revin la subiectul inițial: există vreun argument pentru a trimite în parlament doar români din diaspora? Adică nu mai contează dacă e priceput sau corect, ci doar că a locuit în afara țării? În ciuda eșecului lamentabil a primei ediții a Congresului Diasporei, am învățat că trebuie să deschidem ochii bine înainte de a trimite pe cineva acolo și că acel criteriu nu e susținut de nimic.
Pe scurt: ”Țiganul când a ajuns împărat…”
Citiți și:
„Congresul pocăiţilor” – Diaspora, închisă în curtea Domnului
Consiliul Diasporei, în ilegalitate: desfiinţarea şi banii înapoi!