Cornel Toma
Echilibrele societăţilor mai avansate decât cea din care provenim sunt bazate pe rolul social al fiecăruia. Cizmarul repară cizme şi-şi vede de opinca lui, la fel cum mecanicul repară maşini şi-şi vede de carburatoarele lui.
Dacă extrapolăm, presa are rostul ei, politicienii au rostul lor, iar proştii şi deştepţii au de asemenea rânduirea lor în urbe. Asta la ei.
Sărăcia, comunismul şi frustrările sedimentate de când tot facem anticameră bătrânei Europe, par să ne fi ameţit în aşa hal, că nici acasă şi nici în ţările de pribegie nu mai ştim să ne purtăm.
O altă dovadă (mai era nevoie?) au fost alegerile locale din Roma şi din alte câteva oraşe. Întâi să-i despărţim pe candidaţi de alegători, iar cele două categorii în alte două: proşti şi deştepţi.
Deci avem alegători deştepţi şi la fel, alegători proşti. Ar fi trebuit să avem în majoritate candidaţi deştepţi, însă a primat o ceată făloasă de candidaţi proşti.
Cu alegătorii e simplu. Ăia proşti îi recunoşti după formulele „eu nu votez că ies tot ăia”, „mie ce-mi iese?”, „dai 50 de euro şi te votez” şi alte aberaţii de acest fel.
Electorul deştept se gândeşte la ziua de mâine şi la viitorul copiilor lui, distinge promisiunile populiste de cele reale şi se implică pe cât poate în viaţa politică şi socială.
Cu persoanele care candidează e ceva mai complicat. Dar nu pentru că nu pot fi despărţiţi în două, pot şi ei fi puşi mintenaş pe căprării. Ci pentru că mecanismele care-i propulsează pe liste – pe cei proşti – rămân un mister.
Frate! Dacă ai trecut prin şcoală ca gâsca prin apă, dacă scrii în limba română la nivel de clasa a IV-a, dacă nu ai un discurs politic, dacă nu ai mimică, prezenţă, şarm, coerenţă, dicţie, dacă nu ştii să te uiţi într-o cameră ori într-un aparat de fotografiat, dacă nu ştii ce să răspunzi unui reporter ca să-i dai ceva de interes jurnalistic, dacă-ţi alegi cravata sau taiorul în baza zodiei, ce cauţi frate în politică?
Că nu mai vorbesc de cunoaşterea structurilor administrative şi politice ale statului gazdă şi a celui de apartenenţă, a mecanismelor juridice, a sistemului de cooperare european, ori a unui titlu din Kissinger, că pe astea nici măcar modelul vostru suprem, Becali, nu le ştie.
Cu candidaţii deştepţi nu am nimic de împărţit, pentru că sesisează potenţialul bazinului electoral căruia i se adresează şi calculează de trei ori înscrierea pe o listă au ba.
Buun! Vroiam să ajung de fapt la rostul presei în acest tablou. Rostul presei nu este nicicum „să ajute că, vorba aia, suntem români” ori să ascundă gunoiul sub preş.
Când cineva uită că pleacă de la opincă sau lasă agricultura fără braţe de muncă, presa este cea datoare să-i arate linia de plutire.
Am ţinut să scriu aceste rânduri pentru că am văzut destule comentarii acide la adresa „Gazetei Româneşti”, considerată vinovată pentru eşecurile pe linie ale candidaţilor. Cred sincer doamnelor şi doamnilor candidaţi – mai ales cei care aţi avut spaţii gratuite – că trebuie să puneţi mâna pe un pix şi să scrieţi o scrisoare de mulţumire şi nu reproşuri pe Facebook.
Pentru că „Gazeta” nu numai nu vă este datoare cu nimic, dar în perioada electorală v-a mai şi trecut cu vederea neghiobiile, lipsa de experienţă şi stângăciile. Un pic de decenţă vă rog!
