A ajuns să mă scoată totalmente din minți această expresie vehiculată până la tăierea venelor, de mahării din jilțuri șubrezite de șpăgi, lingușiri, pupături prin piețe neindependente și de ciubote Louis Vuitton sau Miu Miu, rupte în hore patriotice de ziua sarmalelor sau a mititeilor: ”Românii de pretutindeni”!
Dacă politicienii din carton gonflat de la București ar înclude în această categorie orice român, atât pe cel care plânge de dorul copilașului, undeva pe un câmp scăldat de soarele mediteranean, cât și pe cel care-și bea dramul de țuică lângă șanțul unui sătuc uitat de D-zeu și de guvernanți în suferinda Românie, cu siguranță nu mi-ar sări muștarul, iar voi ați fi fost scutiți să citiți ceea ce urmează.
Dar, nu. Fiecare nouă horă guvernamentală sau prezidențială, în goana nebună după voturi, asemenea clovnilor falimentari, disperați, folosește trucuri uzate, ieftine și de doi bani, pică în genunchi și cerșește mila votantului român, încercând și, din păcate reușind, să încalece grumazul acestui popor atât de prost de bun și încrezător.
Cruzi, ipocriți, mincinoși, părăsiți de cele mai infime sentimente, bântuiți de propriile lor visuri îmbâcsite de măreții deșarte, viitorii și ulterior aleșii, fiindcă cel mai șmecher și dubios mincinos reușește, ei calcă în picioare toate promisiunile, în care, evident nu au crezut niciodată.
Fără să-i intereseze măcar de ce populația Românie s-a redus la un nivel îngrijorător, ei nu cad pe gânduri din singurul și banalul fapt că a gândi, înseamnă a avea și instrumentul biologic care te ajută să coordonezi și să te coordonezi. Deci unde minte nu-i, este zona în care-ți împarți poporul, pe care, spre nenorocirea lui îl guvernezi, în categorii.
Și uite așa au apărut ”românii de pretutindeni”, pentru care acum au cioplit și un minister, dintr-un fost departament.
La o analiză generală, actualul ministru, d-na Andrea Păstârnac, deși este acuzată de unii, nu are practic nicio vină. Domnia sa a trăit o lungă perioadă în spații în care trăiesc români, indiferent de religia lor, care respiră departe de România, dar românește: Israel și Cipru. În aceste țări, diferite ca mentalitate, politică și structură socio-economică, dar ambele scăldate de Mediterană, d-na Păstârnac a fost ambasador.
Așa cum afirmam, domnia sa nu are nicio vină, dar se confruntă cu o situație specială, căreia trebuie să i se supună, nedispunând nici de pârghii necesare și adecvate. Prea mică pentru un război mare, declanșat cu mult timp înainte, de interese și jocuri politice, d-na ministru are mâinile legate și după câte o cunosc, din păcate, este departe de a fi o luptătoare și o spărgătoare de aisberguri.
Abilă, dar cu o permanentă teamă de ceva nematerializat, d-na Păstârnac ar putea mișca multe lucruri dacă ar reuși să se debaraseze de o serie de sfătuitori și să se îndrepte spre cei care, în România și în afara ei, pot și doresc să o sprijină, fără interes, ci din acel sentiment care încă umple sufletul românului adevărat: dragostea de țară și de pământul strămoșesc.
Să revenim însă la ”românii de pretutindeni”, găselniță uzitată până la disperare tocmai de cei care i-au obligat pe o mare parte dintre români să fugă din țară și să devină ”de pretutindeni”. Însuși cuvântul ”de pretutindeni” are, din punctul meu de vedere, conotații jignitoare, creând senzația unei gloate aruncate pe maidanele lumii.
Dar, dacă ar fi să acceptăm prin absurd această expresie, ea tot nu este exactă. Fiindcă, dacă nu ești orbit de interese și cu mintea blocată sau voit blocată, nu poți include în aceeași categorie românii stabiliți de ani de zile în străinătate, fie că au plecat în timpul comunismului, fie după aceea, din motive diferite, împreună cu zecile de români disperați care au părăsit România pentru a nu muri de foame și a reuși să-și întrețină familiile, muncind din greu departe de cei dragi.
În plus, o categorie aparte o reprezintă evreii români, marea lor majoritate cetățeni israelieni. Comunitatea evreilor români din Israel nu face parte din Diaspora română, deoarece ei, evreii români, nu au fugit, nu au emigrat, ci au făcut ”alia”, adică ”au urcat” la Ierusalim, reintegrându-se în Țara Sfântă a poporului lui Israel. Iar aici, ei continuă să vorbească românește, să savureze spectacole în limba română, să devoreze cărți în limba română, să citească presa în limba română din Israel și, deși în marea lor majoritate sunt persoane în vârstă, sunt mai activi decât tinerii pe Internet și conturile sociale, pe primul loc plasându-se Facebook.
Și iată cum, la o simplă analiză, avem deja trei categorii de români care, din diferite motive, multe dintre ele cruciale, trăiesc în afara granițelor țării de baștină, în condiții socio-economice diferite, cu propriile lor opinii politice sau fără, cu propria religie sau fără, fiecare fiind o persoană și o personalitate unică, independentă, cu preocupări diferite, dar, cu toți interesați și îngrijorați de ce se întâmplă în România, din cel mai simplu și profund motiv: cu toții simt, trăiesc și gândesc românește.
Adică, cu alte cuvinte domnilor guvernați, DEȘTEPTAREA! Toți cei din afara granițelor României și cei din interiorul României, au un numitor comun indestructibil: SUNT CU TOȚII ROMÂNI!
Nu există români din România și români de pretutindeni. Există doar ROMÂNI.
Lăsați demagogia, minciunile, scuzele, explicațiile deșarte și puneți umărul la treabă. Arătați că sunteți cu adevărat români și aduceți-i acasă pe părinții și bunicii viitoarei generații a României, copiii aceștia nevinovați pe care i-ați văduvit de familie. Treziți-vă și creați în țară, pentru cei care-și rup spinările afară, printre străini, condiții decente pentru a munci alături de cei dragi, pentru a resimți sentimentul uitat al familiei reunite, atunci când, zi de zi, vii acasă obosit, dar uiți de tot și de toate sărutând fruntea copilașilor ale căror ochi nu mai sunt înlăcrimați de dor.
Și dacă nu sunt bani de ajuns, nu mai furați, nu mai înșelați, vindeți-vă vilele, mașinile de lux, tablourile de valoare, răscoliți sertarele mătușilor reale sau imaginare și investiți în proiecte reale pentru a reda românilor România și României, românii ei, care departe, tânjesc după patria mumă.
Nando Mario VARGA
