Menu
in

Religia în școli chiar este absolut necesară?

Dan Popa

Adică, chiar s-ar dezintegra statul român dacă religia ar fi practicată doar în lăcaşurile de cult şi nu şi în instituţiile publice? Desigur că nu. Haideți sa fim serioși, stim cu totii de ce BOR insistă atât de mult: pentru că simte miros de bani! Îndoctrinații de astăzi sunt contribuabilii de mâine! Iar dacă elevii sunt lăsați de capul lor, ar putea să apuce pe căi greșite, pe la greco-catolici sau, Doamne ferește, să devină agnostici sau chiar atei! Și asta le-ar putea strica cifra de afaceri sfinților părinți.

Și nu mă refer aici la acei preoți cu har și chemare pentru cele sfinte, care își exercită menirea cu credință și cu umilință, ci de acei burtoși care ciculă în BMW-uri și care au în conturile din bancă zeci și (unii) chiar sute de mii de euro, bani strânși de la amărâții de enoriași, cei care trăiesc ca vai de lume, într-o sărăcie lucie, dar care se demonstrează cu mult mai umani decât mulți purtatori de sutane, rupându-și de la gură, pentru a umple buzunarele încăpătoare ale „trimișilor” lui D-zeu.

Problema care cu adevărat ar trebui luată în discuţie şi examinată pe toate fețele de către societatea românescă este aceea a efectelor dictaturii majorităţii asupra minorităţii. Este ea benefică pentru toţi cetăţenii? Sau trebuiesc găsite soluţii, în aşa fel încât să se obţină pacea socială, împăcarea şi a caprei şi a verzei, atunci când este posibil?

În cazul religiei în şcoli o soluție amiabila este posibilă. Dar nu se doreşte asta, pentru motivul pe care vi l-am prezentat mai sus. În România, nimic nu împiedică pe cineva să-şi practice liber religia. Nici măcar pe vremea dictaturii comuniste nu era nimeni împiedicat (desigur, dacă nu aveau funcţii de partid sau publice), dar în democraţie?

Mai mult, BOR este ajutată efectiv de către stat: în fiecare an, guvernul „rupe” din puţinul pe care îl are, pentru a încerca să potolească foamea de bani a Bisericii: trebuiesc construite cât mai multe biserici! La fiecare colţ de stradă, ca barurile şi farmaciile!

Ne-au mai rămas niște bani. Ce facem, construim o școală sau un spital? Nu, mai bine mai construim o biserica! Că lumea și așa nu mai face copii, ce să dea la școală?! Iar spital nu, că oricum n-avem cu ce-l dota!

Până la ora actuală, în România s-au construit peste 18.000 de biserici! Şi problema nici măcar nu ar fi asta, ci faptul că se închid mereu, în fiecare an, tot mai multe şcoli şi spitale! Şi acest fenomen, dacă nu va fi oprit, va continua să erodeze societatea românească, până când nu va mai rămâne nimic în picioare, în afară de biserici!

De aceea, aş dori să-i întreb, ca părinte, pe diriguitorii atât ai Ministerului Educaţiei cât şi ai BOR:
1. dacă şcolile vor dispărea, unde vom mai pregăti ingineri, doctori, arhitecţi, avocaţi?
2. dacă spitalele se vor închide, unde ne vom duce să ne tratăm atunci când vom fi bolnavi?

Banii publici ajung, de decenii, la BOR. Şi nu vorbim despre cifre modice, vorbim de SUTE DE MILIOANE DE EURO, în condiţiile în care şcolile şi spitalele stau să cadă! În plus, BOR nu are nici o remuşcare pentru faptul, de două ori imoral, de a băga mâna în buzunarele săracilor, nu doar din rândul credincioşilor ortodocşi, dar şi a celor de altă credinţă (în România sunt recunoscute alte 16 culte religioase diferite) şi chiar a ateilor şi agnosticilor.

În Italia, de exemplu, această problemă de ordin moral a fost rezolvată foarte simplu: în declaraţia de venituri (730) există posibilitatea ca fiecare contribuent să decidă absolut liber unde să dirijeze o parte din impozitul său pe venit (8 la mie): spre una dintre cultele religioase sau către stat. De ce n-ar putea fi aplicată şi în România această soluţie?

Dar BOR ţipă ca din gură de şarpe că este atacată cu scopul de a fi desfiinţată, de a întrerupe o tradiţie milenară, spiritualitatea românească etc. etc., deşi, în acest timp de restrişte, nu numai că nu contribuie cu un leu la bugetul și așa sărac al statului (Biserica Ortodoxă Greacă, de exemplu, a pus la dispoziţia statului elen TOATĂ averea sa, pentru a salva Grecia), dar pretinde în fiecare an să fie ajutată de către stat şi, deşi guvernul României varsă milioane de euro în buzunarele ei fără fund, ea tot nesatisfăcută e: se plânge că primeşte prea puţin! Şi nu, nu-mi inventez eu lucruri, este declaraţia Preafericitului Daniel: “Înainte de a critica Biserica, întreabă-te dacă ai ajutat-o destul!” Vă las pe dv. să judecaţi.

Pentru cine reuşeşte să analizeze aceaste lucruri la rece, va realiza că tactica BOR este aceea de a arată cu degetul, în stil revoluţionar bolşevic, înspre cei care îndrăznesc să-i critice comportamentul absolut în contradicţie cu orice învăţătură morală, încercând să-i discrediteze, pentru a putea să înflorească în continuare liniştită pe spinarea statului şi a bieţilor enoriaşi.

E adevărat că Biserica Ortodoxă Română a avut de suferit pe vremea dictaturii comuniste, dar Ceauşescu nici n-a dărâmat bisericile şi nici nu i-a FORŢAT pe credincioşi să devină ATEI! Şi atunci, Biserica de astăzi de ce încearcă să ne OBLIGE copiii să devină creştini-ortodocşi? Există plângeri din toate parțile că părinților li s-a „sugerat” să semneze cererea pentru ora de religie, iar cererile le-au fost ÎNMÂNATE ori copiilor, ori direct părinților, pentru a fi semnate!

În mod normal, cererile nu se iau de la secretariat (de către petiționari), atunci când părinții DORESC sa ceară ceva direcției școlii? Și de ce li s-a spus parinților că, dacă fiii lor nu vor face orele de religie, nu are cine să-i supravegheze? Nu era normal ca acești elevi să fi avut asigurat supraveghetori, dacă nu chiar profesori de Educatie Civică? Nu este și aceasta o dovadă că Ministerul Educației, în complicitate cu BOR, nici măcar nu au luat în considerație un refuz?

Acum, că avem aceste informații, putem înțelege cum de s-a obținut acel spectaculos 90%!

Oricum, ce caută religia în şcoli? Religia este ceva personal, intim şi absolut voluntar. De aia se cheamă credinţă, pentru că trebuie să crezi din CONVINGERE, nu pentru că-ţi impune cineva să crezi (lucru absolut imposibil).

RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care adera la acest sistem.

Iată deci, că orice religie – inclusiv cea ortodoxă – este o dogmă, adică un lucru care nu poate fi demonstrat şi nu poate fi criticat (crede şi nu cerceta!) Spre deosebire de religie, ştiinţă este exact contrariul:

ŞTIÍNTĂ, ştiinţe, s. f. I. 1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. 2. Ansamblu de cunoştinţe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor şi explicarea lor. 3. Pregătire intelectuală, instrucţie; învăţătură, erudiţie.

Prin urmare, ce dorim să-i învăţăm pe copiii noştri: religie sau ştiinţă? Pentru că ele sunt incompatibile! Gândiţi-vă doar la câţi oameni de ştiinţă a ars Biserica pe rug, de-a lungul istoriei.

Arătarea cu degetul şi chiar demonizarea celor care îndrăznesc să critice excesele BOR – şi aceşti critici nu provin numai din rândul ateilor sau agnosticilor, dar chiar şi din rândul propriii credincioşi – face bine afacerilor BOR, pentru că-i atrage ca un magnet pe bieţii susţinători de bună credinţă, speriaţi fiind că lucrurile stau aşa cum le expune Preafericitul (şi acoliţii săi într-ale celor lumeşti) şi ar face orice ca să nu se întâmple “apocalipsa” prezisă de preafericiţi…

Şi da, am spus afaceri şi mă refer la cele adevărate, nu în sensul figurat: BOR a devenit, spre dezamăgirea propriilor credincioși, un SRL care scoate bani din piatră seacă și, în fiecare zi, mai inventează câte ceva, pentru a maximiza profitul… Bine, dar, dacă toţi sunt ocupaţi cu asta, de partea spirituală cine se mai ocupă?! Că lucrurile nu mi le inventez eu stau mărturie însăşi apelurile repetate ale Papei Francisc, care, dorind să îmbunătăţească imaginea Bisericii Creştine – atât catolice cât şi ortodoxe – terfelită bine în ultimii ani, face un apel la toţi factorii de decizie ai acestora de a se întoarce la scopul iniţial al Bisericii, acela de a-i păstori pe credincioşii săi, în sărăcie și smerenie, lăsându-l în plata Domnului pe Ochiul Dracului.

Evident, aşa cum am precizat mai înainte şi cum puteţi observă şi singuri, unii au înţeles (Biserica Ortodoxă Greacă), alţii au considerat că e mai bine (pentru ei) să ignore apelul Papei (Biserica Ortodoxă Română).

Și tot nu sunt mulţumiţi că pot face tot ceea ce doresc în România și că au și cu ce, dar vor să impună şi celorlalţi – credincioşi ai altor religii sau fără niciuna – credinţa ortodoxă.

Că degeaba eşti bogat şi ai de toate, dacă şi vecinul tău are! Ca să simţi cu adevărat satisfacţie, el trebuie să aibă mai puţin decât tine! Ce zic eu mai puţin, trebuie să n-aibă deloc (şi chiar ai contribui cu dragă inima ca asta să se întâmple…), pentru ca, mai apoi, să vină la tine şi să-ți ceară favoruri în genunchi, târându-se pe sub dalele de marmură de Carrara pe care tot el ți le-a pus în curte.

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version