Andi Rădiu
Români discriminați, ponegriți sau batjocoriți de politicieni italieni. Gândul te duce automat la Lega Nord, la reacțiile din trecut ale lui Bossi și ale discipolilor săi sau ale altor partide politice extremiste, care iau mereu voturi pe baza antipatiilor exprimate față de străinii din Italia. Iată că în acest an rolurile s-au cam schimbat: mai întâi un candidat la Senat, de la M5S, apoi un consilier comunal de la PD, ambii adevărați ”bătăuși de români”.
În primul caz, candidatul M5S, partid aflat în top în sodaje pentru alegerile din 4 martie, se laudă cu bătăile aplicate unui român. Omul se laudă cu ceva care s-ar fi întâmplat în trecut. Foarte grav, dar știrea a trecut neobservată, începând de la presa din diaspora, apoi cea din România și până la instituțiile statului, care ar fi trebuit să reacționeze vehement. Am asistat doar la un comunicat palid, de trei rânduri, postat în lehamite pe siteul ministerului diasporei. Atât…lumea românească și-a văzut în continuare de scandalurile lumii manelisto-mondene.
În aceste zile o știre a zguduit din nou liniștea comunității de români din Italia. Un fapt extrem de grav. Ceva care te strânge în spate și citești de mai multe ori pentru a fi sigur că e adevărat. Un consilier comunal, persoană publică, ales al urbei, reprezentant al PD, îi rupe în bătaie pe trei români, pe unul dintre ei băgându-l în spital, cu prognostic rezervat și speranță de vindecare în 45 de zile doar în cazul lipsei complicațiilor. Modul cum s-a comportat dar mai ales motivul pentru care aproape că l-a omorât pe român sunt halucinante: angajați fiind la italian, acesta s-a supărat că i se folosea o butelie pentru a se încălzi. Nu a fost furat, nu a fost înșelat, nu i-a găsit beți sau drogați. Românii luaseră o butelie pentru a se încălzi, pentru că trăiau în niște codiții inumane.
Știrea e proaspătă, abia a apărut. Reacțiile presei sau ale autorităților române încă nu le putem identifica, e devreme. Dar ultimul eveniment ar trebui să declanșeze o reacție în lanț. Ministerul diasporei are o nouă conducere, proaspătă, cu persoane care au deja experință în problemele românilor din străinătate: ministra Intotero a condus vechiul DRP în urmă cu șase ani iar noul secretar general al ministerului, Alina Hagima, s-a ocupat ani de zile de problemele diasporei. E imposibil să nu înțeleagă că prima vizită trebuie s-o facă în Sicilia.
Vizita în Sicilia trebuie făcută cu secretarul de stat Veaceslav Șaramet, cel care se lăuda că a identificat în cooperare cu Primăria orașului Vittoria (ACOLO UNDE ESTE CONSILIER COMUNAL BĂTĂUȘUL) sediul viitorului centru interdisciplinar, care va acorda sprijin românilor aflați la muncă în această regiune. Cine știe, poate că discuțiile s-au purtat chiar cu politicianul violent. Doar Șaramet poate ști.
„Am avut o misiune recent, în urmă cu zece zile, care s-a deplasat în Sicilia și a identificat în cooperare cu Primăria orașului Vittoria sediul viitorului centru interdisciplinar, care va acorda sprijin românilor aflați la muncă în această regiune „, afirma la acel moment ministrul Păstîrnac.
Bun, suntem cu toții de acord că Statul Român nu poate sta să păzească toți exploatatorii și bătăușii de români. Că nu poate să organizeze patrule sau s-o facă pe ”discipolii” muncii legale și să combată munca la negru. Că misiunile diplomatice nu pot s-o facă pe paznicii de români pe câmpurile agricole sau în casele italienilor. Foarte adevărat. Au instituit un număr de urgență la orice consulat, unde românii pot denunța orice abuz…și treaba se oprește acolo.
Dar, Statul Român ARE DATORIA să intervină în asemenea momente, să reacționeze cât mai puternic în fața unor asemenea evenimente. Să ceară explicații, să arate că e îngrijorat, să vină și să ceară întâlniri cu autoritățile italiene. Să demonstrăm că ne pasă de conaționalii noștri. Nu e de ajus un comunicat…
Să nu uităm imaginea terifiantă a felului în care a fost stâlcit în bătaie conaționalul nostru din Sicilia care voia doar să se încălzească: legat de mâini și de picioare, apoi răstignit de o grindă, ca o vită la abator, sau ca un sfânt pe cruce, pentru ca sadicul consilier PD să-l tortureze cu zâmbetul pe față. Este o imagine la care trebuie să reflectăm.