Andi Rădiu
Votul prin corespondență a devenit calul de bătaie al tuturor politicienilor români. Toți își imaginează că dacă se agită în jurul acestui subiect, românii din diaspora vor deveni simpatizanți ai lor și cu o încăpățânare infantilă mimează interesul maxim pentru acest subiect.
PSD a demonstrat din plin, mai ales după alegerile prezidențiale de anul trecut, că nu dorește să colaboreze cu românii din străinătate. Pe absolut niciun subiect. Antipatia diasporei față de partidul condus până de curând de Victor Ponta se simte în orice colț al lumii și poate e de înțeles ca social-democrații să reacționeze așa.
PSD a boicotat orice inițiativă legată de românii de afară: mărirea numărului de parlamentari (deși în felul ăsta ar fi avut peste tot un parlamentar pe locul doi, asigurat), organizarea Congresului și tărăgănarea tuturor celor patru proiecte depuse pe legea votului prin corespondență. Au ”lucrat” însă cu cărțile pe față…
Foarte grav este însă comportamentul liberalilor. Cei care, aparent, își rup cămașa de pe ei când e vorba de românii de afară. Spun ”aparent”, pentru că indiferența și bătaia de joc nu sunt arătate pe față, ci se deduc din acțiunile pe care le desfășoară.
La aprobarea amendamentului pentru dublarea numărului de parlamentari în diaspora au demonstrat că sunt cel puțin indiferenți și dezorganizați. Mărirea nu a fost aprobată pentru o diferență de un vot, iar noi aflăm că doi dintre parlamentarii PNL, aleși chiar în diaspora, au absentat. Ei aduc tot felul de motivații, dar niciunul nu a cerut președintelui să nu promulgheze legea. Au tăcut, pentru că le-a fost mai comod așa… sau poate că au și dorit acest lucru. Gurile rele, chiar din interiorul PNL, spun că liberalii nu au dorit mărirea pentru că în situația asta ar fi împărțit locurile cu PSD.
Trecem la organizarea Congresului: orice metodologie a fost respinsă și ascunsă de PNL. Mai degrabă s-au agitat cei de la DRP, ministrul PSD Angel Tîlvar fiind mult mai preocupat de acest subiect.
Dar este legea votului prin corespondență argumentul principal care scoate în evidență mizeria liberală. Au prezentat un proiect propriu pe această temă și au respins orice alte variante, pentru că nu interesul general era prioritar, ci interesul de partid. Ei trebuie să apară ca salvatorii diasporei, față de demonizatul diavol pesedist cu coarne și coadă (la secțiile de vot)! Așadar niciun proiect depus până acum (nici chiar propriul proiect liberal de dinainte de alegeri) nu era bun. Echipa Gorghiu-Blaga a venit cu un nou proiect. Apoi au făcut vâlvă mare că proiectul lor e cel mai bun pentru că au fost chemate să colaboreze asociațiile de români din străinătate.
Fals. Liberalii din Italia (cinste lor!) au demonstrat că totul a fost o comedie ieftină. Au fost somați să accepte și să semneze proiectul, atenție!, în numele asociaționismului, nu al filialelor de partid… totul cu texte gata făcute și fără să țină cont de nicio părere.
Minciuni pe bandă rulantă, servite ”prostimii” din diaspora. Ghemul creat în jurul votului prin corespondență a devenit mare, chiar greu de manevrat. În final vom asista la compromisuri sau eșecuri ”din cauza celuilalt”…
