Sorin Cehan
După protestele din pieţele României, începute pe 13 ianuarie şi întrerupte, temporar, din cauza frigului, au fost sacrificaţi până acum doi oameni. Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a fost demis de Emil Boc pentru că a catalogat mulţimea ieşită în stradă drept „mahalaua violentă şi ineptă încolonată„. Al doilea sacrificat a fost chiar exegetul textelor de pe blogul lui Baconschi, Emil Boc. Fostul premier a acceptat chiar bucuros să plece. Dacă-i ordin, cu plăcere.
Plecarea lui este evident legată de protestele oamenilor din pieţe, care au cerut demisia premierului, a preşedintelui şi alegeri anticipate. PDL şi Traian Băsescu au încercat să dea mulţimii o satisfacţie. Dar înlocuirea lui Boc cu şeful unui serviciu secret, Mihai Răzvan Ungureanu, este un atac flagrant la logică. Şeful spionilor premier! Ne face să ne pară rău după Emil Boc. Mişcarea pare o răzbunare a preşedintelui Băsescu: aţi vrut să fie schimbat premierul? Staţi că vă dau eu schimbare să vă săturaţi!
Traian Băsescu, preşedintele care conduce cu mână forte sistemul din România, în principal cu ajutorul serviciilor secrete, a numit în locul lui Boc un simbol al sistemului pe care îl patronează.
Preşedintele şi-a cultivat cu grijă imaginea cu tentă militară, asigurându-şi admiraţia nostalgicilor după „tătucul” din fruntea statului, dar şi a fanilor soluţiilor rapide şi sumare, a execuţiilor în piaţă a corupţilor. Fanii lui Vlad Ţepeş au văzut în Băsescu omul providenţial, mai ales după ce a promis că va umple piaţa Victoriei cu ţepe în care îi va trage pe corupţi.
N-a curs deloc sânge de corupt. În afară de bietul Adrian Năstase, condamnat pentru câteva mizilicuri, sistemul clientelar s-a consolidat, România întorcându-se în epoca fanariotă.
Acum fanii lui Băsescu s-au cam săturat. Şi alături de ei, s-au săturat milioane de oameni care au simţit pe pielea lor o scădere dramatică a nivelului de trai, în timp ce la guvern şi pe la televizor se perindă figuri halucinante, cum ar fi doamna Udrea sau generalul Oprea.
Emil Boc, în calitate de premier, nu a condus guvernul. Nu a făcut decât să asculte ordinele zilnice primite de la Cotroceni. Incompetent, este un compliment pentru Emil Boc. Dar cel care îl înlocuieşte la comandă este cea mai proastă alegere.
Dacă guvernul era prost condus, iar premierul a plecat din această cauză, în locul lui ar fi trebuit numit un om mai capabil, cu competenţe recunoscute, nu presupuse. Dilema lansată de adversarii protestelor – pe cine punem în loc? – este o absurditate. Din cei 19 milioane de români, câţ au mai rămas în ţară, se găseşte un profesor universitar, un economist, un finanţist, un fanatic al studiului pieţelor internaţionale şi al capitalismului liberal. Dacă nu se găseşte, căutăm în străinătate, pe la catedrele celor mai bune universităţi din lume, pe unde s-au refugiat experţii români pe care toată lumea îi caută şi nu-i găseşte.
În loc de un om cu scaun la cap, preşedintele ne anunţă numirea şefului SIE, Serviciul de Informaţii Externe. Dacă nu ştiţi cu ce se ocupă SIE, este, oficial, organul de stat specializat în domeniul informaţiilor externe, privind siguranţa naţională şi apărarea României şi a intereselor sale. Mai pe româneşte, este instituţia care trimite spioni români în străinătate, care face dosare „obiectivelor” din diaspora, care are prin fiecare ambasadă angajaţi şi informatori, şi care, în bună tradiţie românească, nu serveşte intersele României, ci cele ale vremelnicilor ei conducători.
Nici nu ar mai conta numele celui desemnat: premier va fi şeful unui serviciu secret, asta e de ajuns să îngrozească toate cancelariile Occidentale şi să ne facă să semănăm, în opinia analiştilor guvernelor străine, cu Egiptul post-Mubarak în care puterea a fost preluată de militari.
În cazul de faţă contează şi numele. Mihai Răzvan Ungureanu este un om perfect pentru sistemul pe care l-a slujit dintotdeauna, încă de dinainte de 1989, când a fost ales, pe vremea studenţiei, membru supleant al Comtetului Central al Uniunii Tineretului Comunist. Conform agenţiei de presă Amosnews, „în timpul evenimentelor de la Iaşi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studenţii care aruncau manifeste în încercarea declanşării unei revolte anticomuniste în cămine”.
Nu e clar la ce se pricepe. A făcut Facultatea de Istorie-Filosofie la Iaşi, master în Studii Ebraice, doctorat în istorie. A intrat în MAE în 1998, ca secretar de stat, a fost numit ministru de Externe în 2004, în Guvernul Tăriceanu, iar în 2007 a fost numit şef la SIE.
La urma urmei, un guvern politic poate fi condus de oricine, important este să fie ascultat de partidul aflat la guvernare. Dar guvernul pe care îl va conduce Ungureanu nu va fi politic. Emil Boc era şi preşedintele PDL, şi avea control asupra voturilor partidului în Parlament.
Ungureanu nu e membru de partid, dar nici tehnocrat nu este, cunoştinţele sale de istorie, filosofie şi întocmire de dosare de siguranţă naţională nu îl califică pentru această calitate. Şi atunci ce e? Un personaj şi mai apropiat de Traian Băsescu decât era Emil Boc. Asta e cea mai mare calitate a domniei sale. A declarat, cu o limbă perfectă de lemn, cu un chip fără niciun fel de expresie, de lemn şi el, că va continua reformele începute de Emil Boc.
Numirea lui este o mişcare disperată a preşedintelui, prin care încearcă să-şi păstreze puterea totală pe care o deţine în statul român din 2004 încoace. Va fi poate un subordonat şi mai ascultător decât era Emil Boc, deşi e greu de închipuit aşa ceva. Pentru preşedinte, poate va fi mai bine. În niciun caz nu va fi mai bine pentru poporul român.
