Sorin Cehan
Ziua românilor de pretutindeni, ziua iei, cursuri de limba română și întâlniri cu asociațiile. În aceste ore Mihai Tudose, premierul desemnat de Klaus Iohannis, la propunerea lui Dragnea, își face echipa. Umblă zvonul că mai mulți miniștri care și-au dat demisia și apoi, în mod tembel, și-au retras-o, într-o joacă de-a guvernarea, vor rămâne în continuare în scaune. Citesc în presa română că numele celor care mai stau o dată ar fi fost pronunțate de Gabriela Firea, această Angela Merkel din Voluntari, într-un Laudatio prilejuit de un an de mandat în fruntea Primăriei Bucureștiului. Printre miniștrii indicați ca merituoși o găsim și pe Andreea Păstârnac, de la ministerul Românilor de Pretutindeni.
Raționamentul e simplu. Guvernul Grindeanu a fost dat jos pentru că nu a făcut nimic, după spusele evaluatorilor. Prin cădere, caracterizarea se aplică și ministerelor. La noul minister al Diasporei nu s-a întâmplat nimic. Luați știrile de anul trecut, de acum doi ani, toate sunt la fel, așa cum am scris la început: Ziua românilor de pretutindeni, ziua iei, cursuri de limba română și întâlniri cu asociațiile. Nicio schimbare în mersul de melc al MRP, fost DPRRP, fost DRP. Tăt normal, cum spune un secretar de stat de la MRP pe care nu îl cunoaște nimeni.
Exodul românilor este fenomenul cel mai grav cu care se confruntă România. Majoritatea covârșitoare a celor care au plecat, au plecat cu gândul de a face ceva bani și apoi a se întoarce acasă. Întoarcerea a fost mereu amânată, pentru că în țară nivelul de trai nu se îmbunătățește, nu există oportunități, condiții de dezvoltare a unui proiect decent de viață. În acest timp cei plecați învață mersul unor societăți dezvoltate, cu zeci de ani înaintea României. Cred că puțini sunt cei care nu se gândesc la întoarcere, indiferent cât de bine o duc acolo. Prima generație de emigranți e mereu cu gândul acasă.
Acestora ar trebui să li se adreseze ministerul Diasporei, pentru că pe ceilalți nu-i prea interesează. Care a fost până acum proiectul unui minister care ia de la bugetul de stat, de la pensionari și orfani, bani pentru proiecte în diaspora? Ii și cursuri de limba română. Ministrul demisionar, diplomat de profesie, a înțeles că nu trebuie schimbat nimic. Nici n-am simțit că ar fi fost vreo schimbare. Continuitate totală cu guvernele Cioloș, Ponta, Ungureanu, Boc, Tăriceanu, Năstase. Toți cu ii transparente și muzică la taragot. Ne fac să semănăm cu un popor de retardați. Artizanat ieftin cu tricolor.
Așa că în loc de un diplomat, ar fi nevoie de un luptător. Să zguduie puțin amorțeala în care diaspora este ținută, ca în formol, între scrutinurile prezidențiale. Parlamentarii aleși de diaspora sunt inexistenți, chiar dacă la început câte unul mai dădea semne de viață. Președintele este prea departe, va băga diaspora în priză la următoarele alegeri, dar până atunci, a declarat-o prioritate națională și a tras obloanele.
Schimbarea guvernului e o șansă nesperată. PSD poate numi un om din diaspora la acest minister. Cel puțin jumătate de guvern ar trebui adus din străinătate. Există oameni capabili, afirmați în contexte concurențiale, fără corupție, cu experiența capitalismului spre care tindem. Un ministru adus din Diaspora (din PSD Diaspora), Alexandru Petrescu, a dovedit că experiența din străinătate este extrem de utilă pentru guvernarea României. Cu atât mai mult ar fi la guvernarea unui minister al diasporei.
Pe lângă afirmarea în străinătate, noul ministru ar trebui să aibă experiență politică, pentru a putea obține în guvern mijloace și susținere pentru schimbarea atitudinii României față de diaspora. Un om care să facă o revoluție în relația României cu diaspora. Nu de ii și seminarii absurde cu asociațiile este nevoie, ci de guvernarea acestei dorințe a diasporei de a se întoarce acasă. Pentru a investi, pentru a învăța, pentru a-i învăța pe alții. Dar în loc de mers de melc, ar fi nevoie de un mers de tanc.
