Sorin Cehan, Andi Rădiu
Avem o știre în exclusivitate: ministerul românilor de pretutindeni s-a desființat. Cel puțin așa se vede de la noi. Ministerul are encefalograma plată. Nu mai există. Ne-am obișnuit, noi, jurnaliștii din diaspora, să întrebăm interlocutorii ce impresie au despre ministerul românilor de pretutindeni. Nu doar că în general există ostilitate, dar, spre surpriza noastră și a colegilor de la publicațiile din Italia, Germania, UK sau cele de peste Ocean, mulți români au spus că nici nu au auzit de o astfel de instituție. Posibil să nu existe, spun mulți.
O fi lipsă de comunicare, de publicizare a activității sau acolo doarme toată lumea, sau se tem să se trezească, pentru că nu știu de unde să înceapă?
După trei luni de când avem un nou ministru pentru românii de pretutindeni, nu s-a anunțat nicio revoluție, niciun program pe termen lung sau scurt, nicio intenție de a aduce un suflu nou. Nici măcar nu s-a anunțat, ce să mai spui de realizat! Precedenta conducere și-a mai luat angajamentul că face și drege, deși n-a apucat, dar cel puțin dădea semne că la fereastră, așteptând salariul, nu e bunica împăiată.
Și mai îngrijorător e faptul că din miile de proiecte depuse pentru finanțare (în an centenar!) de românii din străinătate, doar trei au fost aprobate. Practic s-au pierdut trei luni în care s-ar fi putut începe derularea multor activități în diaspora.
La ministerul românilor de pretutindeni e lumina stinsă și perdelele trase. Și totuși, potențial exploziv a fost introdus. Dar n-a făcut nici fâs.
Ovidiu Iane, Slavic Șaramet, Lilla Debelka și Victor Ionescu, patru politicieni care au pierdut șansa de a deveni deputați. S-a ales însă numirea lor în funcții de mare angajament, deși diaspora nu i-a cerut.
Iane, demolatorul Congresului Diasporei, după un an de activitate nu a sclipit deloc și nu a reușit nicio victorie, din contră a plecat cu greutatea unor discuții legate de acordarea burselor tinerilor români din Ucraina iar chestiunea Consiliului Diasporei și a activității acestuia încă dau naștere unor înjurături printre dinți.
Șaramet nu a luat voturi nici la el acasă, în Basarabia, în perioada electorală, dar a fost numit secretar de stat. I s-a dat șansa să negocieze pentru românii din sudul Italiei, dar deplasările în Peninsulă au adus mai multă furie din partea celor care așteptau o soluție la situația româncelor din sudul Italiei…și ironie în presa din străinătate.
Lilla Debelka e anunțată ca șefa femeilor social-democrate din diaspora, o organizație care, sinceri să fin, nici nu există. Alte deplasări, experiențe sau activități legate de românii din străinătate nu există.
Cazul subsecretarului de stat Victor Ionescu e și mai ”dureros”: a fost prins cu plagiatul și conducerea PNL, pentru că Ionescu a fost președinte PNL Diaspora, a hotărât să îl tragă pe dreapta. El a găsit soluția și a trecut de la dreapta la stânga, adică a întors spatele celor care au avut încredere în el și a trecut la PSD… funcția de SUBsecretar de stat a fost mai tentantă.
Ministrul Natalia Intotero, deși a plecat de pe poziția de fost șef al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, cu pretinsă experință, dă senzația după două luni că a greșit biroul. Nu a anunțat nimic, doar banale întâlniri de protocol. Oare pune ceva la cale? Greu de aflat, blindajul este gros și nu răzbate niciun sunet din minister.
O conducere pestriță, nimic de spus…
Spuneam la începutul comentariului că lumea habar nu are că există un minister al diasporei. E normal, principalul mod de a face cunoscută activitatea e prin intermediul presei.
Dacă predecesorii ministrului Intotero au luat legătura imediat cu presa importantă din diaspora, ba chiar au organizat ca primă întâlnire pe cea cu jurnaliștii din străinătate, Intotero a evitat orice contact. E normal că nimeni nu știe ce se întâmplă acolo. S-a anunțat o întâlnire undeva prin luna noiembrie, când probabil se vor mai schimba vreo două guverne.
Presa românească din Italia a semnalat cazul unui român schingiuit, în sudul Italiei, chiar de către consilierul comunal al primăriei din Ragusa, primărie care a tratat deschiderea unui centru de ajutor pentru românii din sudul Italiei cu secretarul Slavic Șaramet. O situație absurdă, un caz penal cercetat de magistratura italiană, nu e bârfă de Facebook. Reacția Ministrului: ”Ne pare rău…”
Ne-am așteptat cu toții ca prima vizită a ministrului să fie în Sicilia, acolo unde frige cel mai tare. N-a fost să fie, a ales întâlnirile de ”curtoazie” cu ambasadorii unor țări. E mai comod, nu?
Au mai fost întâlniri în diaspora, două dintre ele la Madrid și Londra, unde a fost trimis nefericitul Victor Ionescu.
Lilla Debelka… ce credeți că a ales ca primă întâlnire oficială? Tot una e curtoazie, cu un ambasador…dar nu al Italiei, Germaniei sau Spaniei, acolo unde sunt marile probleme, ci cu cel din Belarus... motivul? ”Agenda de discuții a cuprins teme legate de oportunitățile și modalitățile de cooperare dintre România și Belarus în domeniul cultural, tehnologic, științific, social, subliniindu-se importanța acordurilor de colaborare existente în sfera învățământului și a culturii…”. Adică nimic…
Despre acest minister, pe care mulți îl consideră inutil, se poate spune un singur lucru: deocamdată nu există.
