Sorin Cehan
Despre criza de forță de muncă din România se vorbește atât de des încât nu mai reacționăm. A devenit o non-știre faptul că zilnic se trag semnale de alarmă cu privire la blocajul economic creat de imposibilitatea de a găsi personal nu numai calificat, ci orice fel de personal, numai să vrea să muncească.
Chiar ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a comunicat că România are un deficit de forţă de muncă de un milion de persoane, iar ca o primă măsură luată de Guvern a fost eliminarea prevederii care obligă patronii să plătească angajaţii din afara ţării la salariul mediu pe economie. O știre care nu interesează pe nimeni, cui îi pasă dacă asiaticii care seamănă toți între ei nu mai iau salariul mediu? Poate vor primi mai mulți bani? Greu de crezut.
După ce a eliminat obligația angajatorilor de a le da un salariu decent, Guvernul a aprobat, în şedinţa de miercuri, 30 ianuarie, un contingent de 20.000 de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în 2019, în creştere cu 5.000 faţă de anul trecut. Este posibil ca în cursul anului să fie suplimentat ulterior acest contingent, așa cum s-a întâmplat anul trecut, când Guvernul a deschis granițele pentru încă 8.000 de lucrători non-UE, în plus față de ce aprobase la începutul anului.
Nimeni nu știe cum muncesc acești oameni, știm doar că nu mai iau salariul mediu, ci cel mai probabil salariu minim. În ce condiții muncesc? Sunt mulțumiți că au venit în România? Cui îi pasă?
Dar am sărit de pe scaun citind o declarație a primarului unei comune din Dâmovița, unde au venit la muncă asiatici. „Eu nu am mai auzit pe unul care să vrea un loc de muncă de foarte mult timp. La noi, în comună, nu mai găseşti pe cineva dispus să-şi dorească un loc de muncă. Acesta este şi motivul pentru care cei de la abatorul de porci, care funcţionează pe raza localităţii noastre, au fost nevoiţi să-şi aducă muncitori din Vietnam sau Sri Lanka. Unii au fugit, dar au fost prinşi pe la Satu Mare, iar alţii s-au pierdut. Cei prinşi au fost trimişi acasă, li s-a plătit avionul, pentru că aşa este obligaţia contractuală”, a declarat, pentru Adevărul, primarul comunei Niculeşti, Dorinel Soare.
Cum? Să mai citim o dată: «Unii au fugit, dar au fost prinşi pe la Satu Mare, iar alţii s-au pierdut.»
Imaginea care îmi vine în minte este cea a unui lagăr de muncă, unde asiaticii trudesc pe doi lei și de unde vor să plece cu prima ocazie. Unii au fugit de pe plantație și au fost prinși! Condiția de sclavi este cea mai apropiată descriere a situației.
Ne indignăm când români în străinătate sunt exploatați, sunt „sclavi”, muncind fără bani și fără drepturi, locuind în condiții precare de igienă și sănătate. Ne putem indigna gândindu-ne la condițiile în care muncesc „noii sclavi” importați din Asia, mai ales că patronul are putere de șantaj asupra lucrătorului, conform contractului, dacă ar vrea să plece, este urmărit cu poliția, prins și expulzat. Sunt cutremurat de vulnerabilitatea acestor persoane și de chinurile de veritabilă sclavie la care sunt supuse.
Sindicate sau ong-uri care să facă altecva decât prostituție politică și sifonare de fonduri publice nu prea se găsesc în România.
Iar de la Guvern nu poți aștepta nimic, când șeful de la Finanţe visează să închidă granițele și să blocheze exodul lucrătorilor spre condiții mai bune. „Că e chinez, thailandez… nu asta mă interesează. Sunt obligat să mă asigur că patronul are oricând o forţă de muncă calificată şi suficientă ca număr”, a declarat ministrul Teodorovici. Ar fi necesară o corecție la această declarație, pentru a exprima ceea ce se întâmplă acum: „Că e chinez, thailandez… nu asta mă interesează. Sunt obligat să mă asigur că patronul are oricând SCLAVI calificați şi suficienți ca număr”.
Un nou caz de sclavie cu români în Italia: oameni simpli din Moldova munceau cu 1 euro pe oră
Un nou caz de sclavie cu români în Italia: oameni simpli din Moldova munceau cu 1 euro pe oră
