Ministerul Diasporei e pe cale să fie înmormântat, nici măcar cu onoruri. Brusc, fără nicio motivație, în an centenar. Nu se vorbește despre o restructurare, de noi strategii sau de schimbare a secretarilor de stat care au îngropat ministerul, ci pur și simplu de desființarea acestei instituții.
Experiment nereușit? Inutil din punct de vedere electoral? Puține funcții pentru clientela politică sau dezertori? Multe întrebări au fost puse în aceste zile, cea mai plauzibilă variantă fiind aceea că prin desființarea ministerului, după niciun an, se confirmă a nu știu câta oară că Diaspora e un fel de bătaie de joc a politicienilor din România.
Surpriza e destul de mare, mai ales că acest minister e extrem de ușor de întreținut: buget de 2, 3 milioane de euro (la 8 milioane de români în afara țării) și acelea necheltuite în totalitate, pentru că proiectele depuse acolo se pierd, în totalitate sau parțial, în obscura încregătură a birocrației. Ușor de gestionat pentru că au fost numiți secretari de stat cuminți și ridicoli, cât să nu prea atragă atenția presei și mai ales să nu aibă pretenții și idei.
În plus, în fața evenimentelor din comunitățile din afara țării răspunde MAE cu ambasadorii și consulii săi, îndoiți de actele de patriotism forțat și fals.
Atunci de ce l-au mai înființat?
Să fi avut vreun rol electoral, mai ales că 2018 va fi un an ”agitat”? Așa părea dacă te uitai dintr-un anumit ”colț”. Pe rețelele de socializare se tot vorbește de un război Tudose-Dragnea, cu primul candidat la președinție, care a înțeles că ministerul nu poate aduce niciun avantaj electoral și îl pun la dispoziția MAE. Să-și bată ei capul cu problemele diasporei, că oricum voturi nu vin din afară…
Au fost numiți doi secretari de stat: Ovidiu Iane, traseist, cunoscut ca ”demolatorul” Congresului Diasporei, președinte interimar la PSD Diaspora și Veaceslav Șaramet, cu pretinse legături în Republica Moldova, candidat falit la alegerile parlamentare în diaspora. Părea o strategie oarecum viabilă, măcar din punct de vedere electoral. Scenariu clasic: se puteau plimba pe banii statului organizând întâlniri cu simpatizanții. De plimbat, s-au plimbat, dar din fericire, fără niciun efect. Deci, în fața partidului, inutili amândoi…
Dacă simpatizanți nu au reușit să atragă, atunci să fie oare un experiment? Și ipoteza asta moare, pentru că de un an de zile, de când a fost creat acest minister, nu a existat nicio revoluție acolo. Toată funcționărimea lucrează de dimineață până seară la cele câteva proiecte trimise de asociații, atente să încurce mai mult pe cei care se bazează pe fondurile de la minister. Acolo, de la portar și până la ministru, există doar bătălia cu documentele absurde, multe și inutile care se cer pentru un proiect de câteva mii de lei. Acolo nu a fost inventată sau măcar experimentată o strategie eficientă care să aducă un suflu nou. Nu, acolo s-a instaurat și mai mult rutina.
Și totuși, ce activitate au avut? Dacă e să îi întrebi pe cei din conducere ce s-a făcut la minister, îți vor răspunde mecanic: ”Cunoașterea și promovarea rădăcinilor istoriei și identității românești în rândul noilor generații de etnici români din afara granițelor țării se numără printre obiectivele principale ale Ministerului pentru Românii de Pretutindeni…”. La un asemenea răspuns și când te uiți la situația școlilor românești din afara țării, la manualele cu istorie mincinoasă și la lipsa unei strategii clare care să se adapteze pe fiecare comunitate în parte, e clar că primul gând ce-ți trece prin cap e să îi desființezi.
Ministerul însă a încurajat ”loteria”, chiar dacă poartă diferite nume: ”Diaspora Start-up”, ”Repatriot”, ”Smart-up Diaspora”, ”Antreprenor Acasă”, ”Acasă – Antreprenoriat Creativ Adaptat Societății Actuale”, ”Învestește în țara ta!”, ”Acasă e cel mai bine – startup antreprenorial pentru Diaspora”, etc. proiecte care crează doar iluzii, iar în final nervi, stres, timp și bani pierduți.
Despre ”găurile” din ministerul românilor de pretutindeni se pot scrie sute de pagini. Presa care contează în diaspora, care a tot scris de-a lungul timpului despre cum ar trebui să arate un minister sau ce îi lipsește, nu e ascultată deloc. A trecut un an și ministerul nu a organizat nicio întâlnire cu presa din afara țării, informativă măcar sau de vreun alt fel.
S-a tot cerut externalizarea proiectelor, pentru ca ministerul să se poată ocupa cu adevărat de românii din străinătate, nu să piardă timp cu adunarea chitanțelor și actelor din proiecte mărunte. S-au cerut proiecte grandioase, cu consilieri și directori de proiect, cu fonduri destinate schimbării imaginii României, mai ales că am intrat în an centenar. S-a cerut o strategie clară pentru învățământul românesc din afara țării. S-a cerut înființarea unei agenții de presă în diaspora, care să aibă continuitate și o redacție care să cuprindă jurnalișți din măcar principalele comunități românești. S-a cerut crearea unor comisii periodice și constante împreună cu ministerele de interne, educației sau muncii unde să se discute PUBLIC despre problemele diasporei. S-a cerut înființarea Congresului Diasporei, ca punte de legătură permanentă între românii din afară și Statul Român. S-a cerut colaborarea permanentă cu parlamentarii diasporei, stimularea lor în a oferi informații periodice ministerului, chiar dacă și printre cei 6 aleși s-a instaurat ”liniștea” …și multe altele.
Nimic din aceste lucruri nu s-a făcut serios, având ca bază o strategie adaptată nevoilor concrete.
Cauza principală se pare că e numărul mic de voturi pentru PSD-ALDE. În cazul ăsta, e mai simplu să desființezi, decât să anunți învigorarea sau reorganizarea ministerului. E mai ușor să arunci la gunoi, decât să îți bați capul cum să îl folosești, nefiind sigur de rezultate…
PS…Totuși, dacă îl păstrați, schimbați-i și denumirea.
Andi Rădiu
