“Înfrânarea limbii. Adevărata înțelepciune.” Cap. 3 Iacov 2-4“5. Așa și limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se fălește! Iată, puțin foc, și cât codru aprinde!”
Se apropie Paștele. Românii credincioși sunt în post. Toți așteaptă învierea lui Hristos. Printre greutățile normale vieții pământești, un lucru e comun. Cu toții ne dăm cu părerea. Cât de greu ne este nouă, nu altora, cât de buni suntem noi fiindcă facem doar bine, cât de răi sunt alții, cât de bine ne ies nouă lucrurile, cât de rău le fac alții. În orice adunare fiecare are de criticat ceva.
Fiecare are de comentat ceva negativ. Cui îi trece prin cap să organizeze ceva trebuie să răspundă în fața națiunii. Vorbele noastre slobode își ating toate țintele alese provocând și victime colaterale. Pentru orice există un comentariu sarcastic care insinuează altceva…
