de Crina Suceveanu
Puţini mai sunt cei care renunţă la putere pentru că nu mai au capacitatea de a conduce. Este o mare artă să ştii când să te dai de o parte. Papa a demonstrat nu doar prin vorbe ci prin faptă. Şi a lăsat tot globul consternat.
Rar ne mai iau prin surprindere ştirile. Şi totuşi, catolic sau nu, tânăr sau bătrân, cunoscător sau nu a celor sfinte ne-am pus întrebări şi am căutat lămuriri. Poate adevărul nu-l vom cunoaşte niciodată despre această retragere. Dar Adevărul rămâne de la început până la sfârşit. Iar Biserica este alcătuită nu doar din preoţi, diaconi, episcopi, cardinali, ci din popor, adică… noi.
Poate noi, românii, am fost obişnuiţi rar în istorie cu un astfel de model: când interesul ţării o cere, să se retragă cel care nu este capabil să conducă. Putem folosi şi pluralul, cei care ne conduc să se retragă.
Ei se simt eterni şi sunt atinşi de infailibilitatea urmaşului lui Petru. Infailibil înseamnă "care nu poate greşi, care nu se poate înşela". Perfect, desăvârşit, fără cusur. Din fericire, ortodoxia nu a acceptat această formulă şi nu avem patriarhi infailibili. Dar avem conducători "desăvârşiţi"!
Avem noi printre parlamentari modele fără cusur, de la dreapta la stânga în ultimii 20 de ani? Ca să nu fim cusurgii şi să nu vedem bârna din ochiul nostru, noi cum mai suntem?
Pe margine, observatori. Vorbim. Criticăm, comentăm. Ştim mereu ce este mai bine pentru altul. Dar nu ştim ce e bine pentru noi. Ne-am înstrăinat frate cu frate, ne-am înstrăinat şi-n ţări străine, ne vom mai înstrăina. Ne-am înstrăinat neamul. Am trecut deja de tranziţii, de luminiţe la capătul tunelului, ne-am obişnuit să acceptăm fără scrâşnet toate deciziile penalilor din Parlament. Ne-am obişnuit cu faptele lor.
Şi ar surprinde ca măcar unul dintre ei să se retragă spunând: "Las locul altora mai capabili". Ar surprinde şi să spună: "Iertaţi-mă pentru cele greşite sau nefăcute; iertaţi-mă pentru daunele făcute!".
Ar surprinde ca fiecare român să-şi cunoască propria valoare şi să lase spaţiu unuia mai bun. Mulţi oameni "cu scaun la cap" au făcut ceea ce trebuie… acum avem doar pe aceiaşi care ocupă scaune… care dau vina unii pe alţii de dezastre… Costul certurilor lor îl plătim noi şi generaţiile care vor urma. Fiindcă niciunul nu-şi recunoaşte greşeala nu se poate repara…
Să acceptăm că nu suntem infailibili. Multe se pot schimba…