Andi Rădiu
Și în acest an, românii din străinătate s-au mobilizat în jurul datei de 24 iunie pentru a sărbători ia românească. Cu bluze tradiționale autentice sau cu cămăși albe ”made in China” cusute cu diferite motive „populare”, românii au ieșit pe străzile orașelor unde trăiesc și au sărbătorit așa cum au crezut de cuviință.
Ziua Universală a iei nu este sărbătorită după o dată oficială, stabilită prin lege, printr-o hotărâre de guvern sau la inițiativa unor politicieni, ci este o sărbătoare care s-a născut în mediul virtual, după o inițiativă a comunității on-line ”La Blouse roumaine”.
În urmă cu doi ani a fost propusă data de 24 iunie, reper fiind sărbătoarea de Sânziene, iar anul acesta este cel de-al treilea an de când românii de pretutindeni, din peste 100 oraşe din 48 de ţări ale lumii celebrează prin manifestări specifice ia românească.
Unii au considerat că trebuie să o facă în mod profesionist și au apelat la artiști, creatori de modă, cântăreți și dansatori de renume, alții au pus-o de-un mic, o bere și-un dans. Fiecare după posibilități și după buget. Majoritatea românilor au preferat însă să se îmbrace cu o cămașă populară și să posteze o foto pe Facebook.
”Prezentare de ii” – la Accademia di Romania…foto: Facebook
Ce au avut în comun toți: entuziasmul, singurul liant în asemenea ocazii, pentru că statul român nu știe să profite de asemenea momente pentru a promova România. Deși agitația în mediul virtual este foarte mare, în bugetele destinate Diasporei nu figurează prea multe activități finanțate pentru acest eveniment. Câteva sponsorizări ale DRP figurează la câteva festivaluri românești, dar banii, chiar și așa puțini nu au schimbat cu nimic imaginea României.
La Expo Milano a fost chiar jenant, motiv pentru care „la Blouse Roumaine” a reacționat. MAE a reușit să transforme ia într-o ”bluză ieftină”.
Nu e dificil însă să observăm un lucru: ”greul” (în ghilimele, da?) a fost lăsat pe umerii consulatelor și ambasadelor, care au fost nevoite, în lipsă totală de fonduri, să profite de energia și banii asociațiilor. Misiunea primită din partea MAE a fost clară: dați patronajul cât mai multor evenimente… și-atât, că bani nu există pentru așa ceva. Rezultatul a fost diferit, a contat mult ochiul vigilent al ”organizatorului consular”: jeans cu bluze oarecare sau autentice cămăși populare…oricum, evenimentul trebuia consemnat neapărat.
Rezultatul era scontat: presa din străinătate (nu cea românească, desigur) a consemnat foarte puțin evenimentele organizate de asociațiile românești și asta pentru că eternul subiect legat de eficacitatea manifestărilor din străinătate nu este atent studiat de cei care sunt puși să speculeze asemenea oportunități de promovare a țării.
La Viena a fost organizat ceva absolut fabulos: prezentarea unei colecții valoroase de ii moderne, participarea unor formații profesioniste de folclor, a unor artiști importanți și prezența unor ambasadori și parlamentari austrieci, totul pus în scenă în grădinile palatului Hofburg. În acest caz presa din Viena a consemnat și a scris la mod superlativ despre România și valorile sale. Dar banii au venit de la persoane inimoase, nu de la vreo instituție românească.
Articolele despre aceste evenimente publicate de presa românească scot în evidență un lucru: bucuria unei astfel de sărbători rămâne în interiorul comunităților, fără ecou în afara lor. Ideea Zilei Universale a Iei a fost ca îndrăgita cămașă populară să devină un brand internațional, dar o promovăm doar noi între noi….și-atât.