de Gianluca Luciano*
Editorul "Stranieri in Italia", Gianluca Luciano, face un apel către Beppe Grillo, liderul M5S, cel de care depinde formarea viitorului guvern, de a nu-i uita pe copiii născuşi din părinţi străini în Italia: aceştia au nevoie de cetăţenie pentru a se simţi italieni.
Dragă Grillo, iată de ce reforma nu e "fără sens"
Să ţii laolaltă o comunitate înseamnă să le dai tuturor membrilor săi posibilitatea de a participa la interesul colectiv. Să faci să devină italiene generaţiile secunde, pe lângă un act de justiţie este un gest de inteligentă viziune pe termen lung.
Despre Grillo am scris de mai multe ori, analizându-i ambiguităţile pe tema imigraţiei, cerând în zadar răspunsuri, provocându-l relansând vechi sfaturi ale sale despre cum să tratezi "marocanii enervanţi".
Acum că toţi se grăbesc să-l aduleze pe noul stăpân al vaporului, noi continuăm să ne permitem să fim împotrivă.
Cu acordul web-comisarilor săi din poporul care s-a activat în mod prompt pe reţelele de socializare şi pe care vrem să-l asigurăm privind faptul că acest editor nu are nici conflicte de interese (este un editor pur), nici nu primeşte finanţări publice, nici nu accesează alte contribuţii pentru presa scrisă care – şi acest lucru poate îi va face fericiţi pe unii susţinători ai săi – sunt rezervate numai publicaţiilor care scriu în italiană pentru italieni.
Insistenţa noastră de a primi cuvinte clare de la M5S privind cetăţenia pentru generaţiile secunde şi de asemenea privind drepturile imigranţilor va fi mereu sortită să se ciocnească cu această declaraţie a lui Grillo: "Cetăţenia pentru cei care se nasc în Italia, chiar dacă părinţii nu dispun de aceasta, e fără sens. Sau mai bine, un sens are. De a distrage italienii de la problemele reale pentru a-i transforma în susţinători. Pe de-o parte îngăduitorii din stânga fără doar şi poate dar care lasă italienilor povara delirurilor lor. De cealaltă leghiştii şi mişcările xenofobe care obţin mai multe voturi de frica "liberalizării" naşterilor".
Şi de la această consideraţie aş vrea să reiau discuţia.
Reforma cetăţeniei pe baza principiului ius soli nu mai împarte ţara în două grupuri de susţinători. Potrivit rezultatelor unui studiu publicat de Istat vara trecută, 72,1% dintre italieni sunt în favoarea recunoaşterii la naştere a cetăţeniei fiilor de imigranţi născuţi în ţara noastră. Şi Giorgio Napolitano, definit de Grillo "preşedintele meu" când apără M5S, vrea poate să distragă atenţia de la adevăratele probleme ale cetăţenilor săi când defineşte o "autentică nebunie" să negi cetăţenia copiilor născuţi în Italia?
Dar partea pe care vrem cel mai mult să o combatem este slaba relevanţă pe care o atribuie Grillo problemei, astfel încât o etichetează a fi chestiune "fără sens" şi în orice caz nu o "problemă reală" şi îi numeşte "deliranţi" pe susţinătorii ei.
Şi ajungem la cifre: un nou-născut din cinci este fiul a cel puţin unui părinte străin şi procentul continuă să crească, cetăţenii străini reprezentând astăzi 8% din populaţia italiană (în 50 de ani, potrivit Istat, acest procent ar putea ajunge la 24%), 10% dintre lucrători (cu o rată de ocupare de 60% faţă de 58% înregistrată la italieni), produc 12% din PIB. Plătesc 6 miliarde Irpef şi mai ales 8 miliarde de euro drept contribuţii de protecţie socială, vârsta lor medie este de 31 de ani faţă de 43 de ani la italieni, lucru care înseamnă că sunt la o distanţă de circa 35 de ani de accesul la pensie (şi pentru acel moment cine ştie cât va fi plătit din propriile lor contribuţii). Trebuie să continuăm?
Este evident că e vorba de o problemă fundamentală pentru starea ţării. Să ţii laolaltă o comunitate înseamnă să dai tuturor membrilor săi posibilitatea de a participa la interesul colectiv.
Ce societate este aceea care ţine o bucată atât de importantă a cetăţenilor săi în afara oricărei implicări în soarta naţiunii? Cel care locuieşte într-o clădire de locuinţe nu va da nicio atenţie sau contribuţie părţilor comune dacă ştie că va trebui să plece mai devreme sau mai târziu fiindcă este alungat sau pentru că este extenuat de faptul de a nu fi acceptat de restul locatarilor. şi astfel se nasc cele mai periculoase tensiuni care ameninţă coeziunea naţiunilor moderne. Sau Grillo crede că Italia va rămâne exclusă din multiculturalitatea societăţii mondiale, închizându-se într-o autarhie de memorie fascistă?
Să dai cetăţenia aşa-numitelor generaţii secunde, pe lângă faptul că este un act de justiţie este şi un gest de inteligentă viziune pe termen lung. Înseamnă să le spui acestor cinci milioane de locuitori din a noastră Italie că aceasta este şi casa lor şi că fiii lor sunt din toate punctele de vedere italieni. înseamnă şi să le ceri un efort în plus pentru a ne scoate din această dificultate economică şi democratică în care ai noştri (nu ai lor) părinţi ne-au afundat.
Nerecunoaşterea cetăţeniei (alături de peste 30.000 de euro datorie publică) celor care s-au născut şi au crescut în Italia din motivele expuse de Grillo este o insultă deliberată adresată viitorului ţări şi celor cinci milioane de cetăţeni străini care lucrează sau studiază în Italia. Această ostilitate declarată nu va fi uitată de fiii lor când în mod inevitabil, mai devreme sau mai târziu, vor putea vota.
Însă mai este încă timp pentru corecţie.
*editor Stranieri in Italia