Gaura neagră de la București: De ce nu vedem nuclee de români activi în politica italiană, spaniolă, franceză, britanică sau germană?

Sorin Cehan

Este impresionantă mobilizarea românilor pentru democrație și justiție. Protestele contra guvernului, de neînchipuit înainte de 1989, în timpul dictaturii, animează străzile și piețele României și, prin simpatie, din diaspora. Au apărut în străinătate chiar „revoluționari de profesie”, prezenți la orice convocare, militanți care fac sacrificii, găsesc timp și mijloace pentru a se duce la București și a protesta contra răului din Palate. Recunoști efervescența revoluționară din cărți, ingenuă în preluarea unor sloganuri cu efect scontat. Cine nu vrea dreptate? Cine nu vrea să se termine cu corupția?

Pe cei de acasă îi înțelegi. Le-a ajuns cuțitul la os și vor să ia atitudine contra vinovaților, indicați de organizatorii protestelor în politicieni, toți sau o parte. Demonizarea politicii, a Parlamentului, generalizarea acuzațiilor de hoție, sunt utile ca refulări, dar nu pot duce la vreo schimbare concretă. Fără implicare în politică, strada rămâne afară.

Sunt de înțeles și cei din străinătate, care urmăresc cu sufletul la gură tot ce se întâmplă acasă, ostilitățile dintre grupurile politice, făcând galerie pentru unii sau pentru alții și ieșind în stradă, așa cum s-a întâmplat sâmbătă în multe orașe din diaspora. Dar flacăra revoltei, care îi face atât de intransigenți față de neregulile din societatea românească, ar arde foarte bine și afară. Idealurile democratice sunt universale și vocile celor care au energia de a cere dreptate pentru ei și pentru alții ar trebui să se audă nu numai în raport cu Bucureștiul.

Există mișcări politice interesante și complexe în Occidentul în care am ales să trăim, antrenamentul făcut în comunitatea românească ar trebui să fie foarte apreciat în partidele din țările gazdă. De ce nu vedem nuclee de români activi în politica italiană, spaniolă, franceză, britanică, germană? Doar cei care vor să se întoarcă rapid acasă, cu familia, cu copiii, ar avea (!) o scuză să se uite numai spre București. Ora exactă se dă și la Londra, și la Roma sau Berlin. Motive de a protesta – pentru că acesta mi se pare principalul impuls pe care l-ar putea avea cineva onest pentru a se apropia de politică – sunt berechet și în străinătate. De la taxe multe prea mari la deficiențe majore în servicii și sănătate, până la birocrație și corupție, mare și mică, universală în formele și manifestările sale.

În  această ediție o avem pe Vetuța Bărbulescu, plecată din Milano la București pentru a participa la proteste. Este absorbită total de ce se întâmplă acasă. Tot în această ediție vorbim de Tatiana Frâncu, afirmată în politica italiană, numită consilier la San Giovanni, lângă Milano. Se dedică bunăstării localității în care a ales să trăiască. Două exemple, două căi diferite. Dintre cei care au vocația activității publice, prea puțini își păstrează energia, gaura neagră din România le absoarbe orice resursă de e-nergie. În final, ideea e simplă: luptați pentru Justiție și Democrație în țările gazdă. Aici e viitorul.