Sorin Cehan
Nu mai este o noutate pentru nimeni invocarea unor „servicii” mai mult sau mai puțin secrete în controlarea vieții politice din România, prin intermediul unor anchete și procese pilotate, șantaje cu dosare, intervenții cu bocancii murdari în viața partidelor și mai ales manipularea alegerilor.
O suspiciune majoră planează și acum asupra corectitudinii desfășurării recentelor alegeri europarlamentare, care au schimbat total scena politică. Acuzațiile se fac din ce în ce mai consistente, pe măsură ce ies la iveală tot mai multe ciudățenii.
Dacă prezența la vot și îmbulzeala la secțiile mici din diaspora ar putea fi explicate prin campania de mobilizare a oamenilor, cu mesajul că „patria e în pericol” și „o putem salva numai dacă ieșim la vot”, nu se pot explica altele.
De exemplu votul pe listele suplimentare, adică „turiști” care nu se aflau în localitatea de domiciliu în duminica alegerilor. 1,2 milioane de „turiști” au votat pe liste suplimentare. Nicodată nu s-a mai întâmplat așa ceva, iar listele suplimentare au fost mereu la baza precedentelor acuzații de fraudă. ne aducem aminte de acțiunile „Autobuzul” prin care localități neturistice erau luate cu asalt de „turiști” chiar în ziua alegerilor. Deobicei acuzat era PSD, dar de data asta a pierdut alegerile la scor, nu are sens să se fi fraudat singur cu voturi împotrivă. Iar softul folosit la numărarea voturilor, un soft gestionat de STS, serviciul secret de telecomunicații speciale, nu poate detecta dacă aceeași persoană votează de mai multe ori pe liste speciale (dacă nu votează deloc în localitatea de domiciliu).
Cum este posibil ca numărarea voturilor să fie făcută de STS, fără niciun fel de control al societății civile, fără niciun fel de transparență? Au apărut procese verbale cu date în mod grosolan greșite, mii de procese verbale nu sunt corecte. Cine corectează erorile? Iar Curtea Constituțională nu a validat nici până acum alegerile europarlamentare și referendumul.
Autoritatea Electorală Permanentă a transmis înainte de alegerile din 26 mai că numărul total de alegători cu drept de vot este de aproape 19 milioane (18.968.840 de persoane). Dar conform datelor de la Evidența populației, sunt doar 16 milioane de cetățeni români care au peste 18 ani. Cum este posibil ca această informație să nu scandalizeze pe nimeni?
Ce să mai spunem de voturile UDMR în localități în care nu există rezidenți maghiari? Să aibă românii o așa simpatie încât să ajute UDMR să treacă pragul electoral pentru Parlamentul European? Apoi partidele PMP și Pro România, cum de au trecut pragul electoral, cu câte probleme de imagine au Petrov Băsescu și Dottore Ponta? Au fost ajutate de aceiași binevoitori?
În duminica alegerilor a fost creată o emoție colectivă care poate justifica schimbări mari de procente.
Dar dacă emoția a fost creată pentru a justifica frauda? Nimeni nu pare să se agite. La aproape o lună de la alegeri, nicio acțiune oficială, nicio anchetă nu a fost declanșată. Procuratura, altfel atât de atentă la detalii, nu s-a sesizat.
Sistemul, sistemul, sunt pline ziarele și internetul de referiri la un „sistem” care controlează totul în România, un sistem gestionat de SRI și SIE în principal, și cu implicarea masivă a SPP și STS și a altora.
De ce șefii acestor servicii nu sunt chemați să lămurească public aceste acuzații? Dacă nu se vor lămuri aceste acuzații, alegerile prezidențiale – despre care deja se presupune că vor fi fraudate – vor avea ca rezultat un președinte nelegitim.
Cu fiecare zi de tăcere a instituțiilor statului, impresia că democrația din România este de fapt o dictatură a unor servicii secrete capătă din ce în ce mai mult temei. Și devine nelegitimă.
