de Sorin Cehan
Un român a beneficiat de un transplant de inimă în Italia, după ce iniţial un medic din Padova fusese de părere că pacientul poate fi trimis în România, pentru că şi acolo există centre de transplant.
S-a creat un adevărat scandal mediatic, pe tema unui fel de „rasism” medical, după ce presa italiană a dezvăluit că medicul cu pricina a susţinut că „inimile italienilor trebuie transplantate italienilor„.
Aceasta ar fi regula organizaţiei „North Italian Transplant”. Mai mulţi medici au făcut declaraţii, au fost păreri profesionale pro şi contra, Regiunea Veneto a deschis o anchetă.
Important este că operaţia a reuşit şi pacientul are o inimă nouă. Mai mult decât important. Este extraordinar.
Mai puţin extraordinară este reacţia presei din România, care s-a repezit cu titluri de genul: „Caz revoltător în Italia, medic acuzat că a refuzat să-i facă transplant unui român pe motiv că inimile italienilor ar trebui să ajungă la italieni”.
Să ţinem cont că este vorba totuşi de un transplant de inimă, nu de o operaţie de apendicită! Ne gândim, ce şanse ar fi avut omul dacă era trimis în România?
Ar fi intrat în operaţie pe loc sau ar fi fost pus în aşteptare mai mulţi ani, cărora nu le-ar fi supravieţuit?
Sistemul medical românesc este la pământ, dar în loc să se uite mai des în ograda proprie, presa din România este revoltată că operaţia românului în Italia a fost precedată de câteva controverse.
Deputatul William Brînză a promis că va depune plângere împotriva medicului din Padova şi va cere „sancţionarea dură” a acestuia.
La fel şi colegul lui de Parlament, deputatul Cristian Rizea, care a cerut pedepsirea drastică a aceluiaşi medic.
Oare cei doi deputaţi au trecut vreodată prin spitalele româneşti? Ar afla cazuri de zece ori mai revoltătoare, despre care presa nu ajunge să scrie. Mori cu zile în spitalele româneşti, dar e prea puternic lobby-ul sistemului medical, care manevrează miliarde de euro.
Cum scrie Adriano Sofri, în reportajul făcut zilele trecute la Bucureşti: bolnavii care ajung goi pe masa de operaţia ţin strâns în mână bănişorii pentru anestezist. Adorm cu banii în mână, ca morţii din legendă cărora li se punea sub limbă obolul pentru Charon, luntraşul care-i trecea râul Styx către tărâmul morţilor. Asta nu e revoltător?
Era mai potrivit un simplu „mulţumim, Italia!”
