Sorin Cehan
Nu cred ca a fost foarte încântată Ambasadoarea României, atunci când, întâlnindu-se cu primarul din Padova, Ivo Rossi, la ceremonia organizată la biserica românească, i s-a atras atenţia cu privire la „faptele de criminalitate şi de gravă alarmă socială” pe care le cauzează unii dintre conaţionalii noştri la Padova.
Mergi la petrecere şi ţi se atrage atenţia că „ai tăi” dau iama în magazine, comit spargeri, furturi, cerşesc în mod agresiv şi altele asemenea… Nu e deloc plăcut.
Şi nu e nimic de bine în această informaţie pe care primarul din Padova a făcut-o publică. Este semn că fenomenul infractorilor români începe din nou să ia proporţii în Italia, în dauna imaginii a milioane de români oneşti.
Ne întrebăm adeseori „ce au italienii cu noi”, de ce se uită urât atunci când află că suntem români.
Am dat multă vreme vina pe ziare, pe mass media: sunt rasişti şi exagerează cu ştirile negative. Nu există italian, ne place să spunem, care să nu aibă un amic, vecin, coleg de muncă sau angajat român.
Cred că în acelaşi timp nu există italian care să nu fi luat la cunoştinţă personal, sau prin apropiaţi, de iscusinţa şi violenţa hoţilor şi a tâlharilor români. Şi doar dacă muncesc acasă, sunt scutiţi de spectacolul prostituatelor care noapte de noapte, de multe ori şi ziua, stau la marginea străzii. Două feţe ale aceleiaşi comunităţi.
Ce e de făcut? Poate Poliţia Română, oricât de bravă ar fi, să prindă zecile de mii de infractori? Şi ce să facă cu ei? După o lună, un an sau mai mulţi, ies şi revin la vechile obiceiuri.
Ar trebui încadrată problema, de ce producem într-un ritm infernal infractori şi infractoare, şi umblat la sistemul de educaţie. Ce vedem în Italia este efectul prabuşirii sistemului de educaţie publică şi privată din România.
Primarul din Padova, săracul, speră că doi-trei poliţişti vor readuce ordinea şi siguranţa în oraş. Măcar de-ar fi aşa, dar e puţin probabil.