de Sorin Cehan
Cu puţin timp în urmă, am publicat în Gazeta Românească un material intitulat "Cursurile de limba română sunt inutile", în care se vorbea de această invenţie a ultimilor ani pentru diaspora românească: cursuri plătite de statul român, pentru copiii românilor din străinătate.
Cursurile de limba română sunt inutile
Iată că părinţii de la o şcoală din Ladispoli s-au revoltat atât de tare încât cazul a ajuns în "Il Messaggero": nu vor cursuri de limba română pentru copiii lor nici gratis. Preferă un curs de limba engleză!
Cursul de limbă, cultură şi civilizaţie românească este predat de persoane care uneori au pregătirea necesară la limba română şi la pedagogie, alteori nu, iar selecţia se face printr-un concurs deobicei anunţat de formă, care are destul de multe criterii subiective de evaluare.
Dar pentru că am îndrăznit să punem la îndoială utilitatea acestor cursuri, am fost atacaţi de "părinţi" şi "profesoare" şi făcuţi în tot felul.
Îndrăzneam să aprindem lumina în mica lor încăpere întunecată, atrăgând, de exemplu, atenţia asupra lipsei de transparenţă a organizării, dar şi a inutilităţii în sine, dincolo de incompetenţa celor care le predau.
"Aceste cursuri, din păcate, sunt inutile şi statul român aruncă sute de mii de euro de pomană.", era concluzia materialului semnat de Andi Rădiu.
Apriti cielo!, ar spune italienii. Au sărit ca arşi clienţii acestor cursuri.
Un "părinte român din Italia" a sărit la gâtul jurnalistului: «Argumentele aduse de "domnul jurnalist" sunt lipsite de formă şi fond. Există greşeli de exprimare şi ortografie în textul dvs, "domnule jurnalist".»
Un domn care se prezintă ca soţ al unei profesoare de LCCR: «Am citit articolul dumneavoastra la indemnul unor prieteni care stiau ca sotia mea este profesoara la acest curs si am decis sa va raspund in calitate de parinte a doi copii. Da, domnule reporter cred ca este foarte util acest curs, eu vreau ca odraslele mele sa stie diferenta intre ziarist, jurnalist si reporter, care este mare. Da domnule reporter eu vreau ca odraslele mele sa stie sa citeasca si sa inteleaga romaneste, sa iubeasca tot ceea ce este romanesc pentru ca odata si odata tot acolo ne intoarcem.»
Un anonim a venit cu o idee pentru "părinţii" nemulţumiţi de articol: «Copiii merg cu aceeaşi plăcere? Credeti ca le faceti vreo favoare că-i băgaţi în confuzie şi că nu-i lăsaţi (măcar pe ei) să înveţe limba italiană la perfecţie? O idee: în România se vorbeşte 24/24 româneşte. De ce nu o luaţi uşor, în direcţia aia?»
Apoi au sărit cu gura mai multe profesoare LCCR, care şi-au lăudat marfa mai ceva ca hangiul vinul botezat cu apă. Cursul se numeşte de "limbă, cultură şi civilizaţie" română şi presupune competenţe didactice peste medie, dacă nu excepţionale. Dar dacă în România învăţământul este la pământ, din cauza salariilor mici, a haosului şi a incompetenţei şefilor (miniştri ai Educaţiei plagiatori numai la noi se puteau întâmpla), cum o fi extensia sistemului românesc de învăţământ în străinătate? Mai bună în niciun caz.
Citeşte şi:
"Nu vrem nici gratis cursurile de limba română"
