Sorin Cehan
Ar putea fi titlul unui film indian sau al unei manele tânguite despre „fraţii” din puşcărie… Zăngănitul de cătuşe este aria calomniei şi a insultei, cântată, când n-au ce face, de unii ziarişti italieni.
N-a avut ce face în 2004 un ziarist de la Il Giorno, Marco Ruggiero, când a scris articolul „Tineri, şireţi şi violenţi. Românii, noii artişti ai crimei„. N-avea subiecte nici un anume Augusto Parboni, de la Il Tempo, care a compus „O etnie mereu în cronica neagră”.
Acum în 2013 inspiraţia de vară i-a venit unei alte echipe fără treabă, Fausto Biloslavo şi Giuseppe Marino, care ne-au dedicat în Il Giornale un rechizitoriu demn de o cauză mai bună.
Pregătindu-se poate de Ziua de Apoi, 30 iulie, când Casaţia va decide dacă Berlusconi rămâne sau nu în politică, şi după care este posibil să fie alegeri anticipate, cotidianul familiei Berlusconi a făcut un test, să vadă dacă mai „ţine” la alegător nada cu străinul rău care fură, omoară şi ne ia locurile de muncă. Aşa a apărut, din senin, atacul la jugulara României, intitulat „La noi criminalii, la voi firmele.”
Se pun în balanţă pe de o parte numere din statisticile ministerului de Interne (câţi români au fost denunţaţi într-un an – chiar dacă pentru mulţi nu s-a început urmărirea penală) şi de la ministerul Justiţiei, cu privire la infractorii români din Italia, iar pe de altă parte numărul firmelor din Italia care şi-au mutat producţia în România, şi care, conform unei ştiri recente, ar produce 10% din PIB-ul României.
Rasa criminală
Nu sunt mere comparate cu pere, ci avioane cu panseluţe, pentru că nu se pot compara noţiuni diferite.
Oricum, reaua credinţă se vede de la fotografie, articolul fiind ilustrat cu bieţii Alexandru Isztoica Loyos şi Karol Racz, cei doi nevinovaţi arestaţi în cazul violului din parcul Caffarella din Roma, din 2009, şi plimbaţi pe la toate televiziunile ca „românii răi” standard.
Am încercăm noi, în ultimul număr din Gazeta Românească, să punem cătuşe la cătuşe: când e vorba de infractori, hai să vedem care pe care. Şi sunt cazurile dintr-o săptămână.
Avem întreprinzătorul italian Carlo Orlandoni de la Ancona, arestat pentru că a ucis o româncă cu 30 de lovituri de cuţit.
Avem pedofilul din Salerno, Diego Landi, fost profesor, arestat după ce a abuzat de un băiat român de 14 ani.
Italianul Luigi Massaro din Benevento, condamnat pentru că a păcălit o româncă cu un loc de muncă, pentru a o viola, avem tâlharul italian care îi smulge lănţişorul de la gât unei românce, angajatorii italieni din Torino care l-au aruncat la gunoi pe lucrătorul român mort la muncă, şi un alt angajator din Roma care susţine că muncitorul mort pe şantierul lui era în prima lui zi de muncă.
Şi n-au avut loc toate, dacă am sta să le căutăm, pe această speţă, italian contra român în Italia…
Să punem cătuşe la cătuşe, dacă vrem comparaţii. Dar asta nu înseamnă că italienii sunt mai răi decât românii. Înseamnă doar că dacă vrei să lipeşti etichete, există lipici peste tot.