Andi Rădiu

Consiliul Diasporei nu poate fi validat de Birourile reunite ale Parlamentului. Ar fi culmea ca legislativul român să dea drumul unei instituţii care porneşte în ilegalitate. Iată care sunt şi argumentele.

Orice adunare care doreşte să intre în legalitate trebuie să aibă un statut, un regulament de funcţionare şi o conducere aleasă în baza primelor două. Apoi, pe rând, participanţii trebuie să semneze un proces-verbal care descrie întâlnirea şi certifică faptul că alegerile au avut loc conform statutului. Acel proces verbal trebuie să ajungă la Birourile reunite ale Parlamentului, pentru a fi validat. Parlamentul însă nu are ce citi şi aproba, pentru că aşa ceva nu a fost redactat.

Probabil organizatorii s-au gândit că vor trimite pe email un proces verbal de alegere a preşedintelui şi a celorlalţi şefi ai Congresului. Dar cum facem cu semnăturile? Cum facem cu data redactării? Că de data asta ne trebuie semnăturile originale şi data alegerilor. Pe la unele asociaţii din diaspora se practică alegerile în familie, fără statut şi alte chestiuni legale, dar aici vorbim de Consiliul Diasporei şi de, aşa cum scria un titlu inept din presă, ”preşedintele românilor din diaspora”.

Organizatorii ar fi trebuit să prezinte participanţilor un draft de statut şi un regulament pentru alegerea Consiliului. Organizatorii au fost învestiţi cu autoritate legală să organizeze acest Congres. După alegerea conducerii, abia atunci autoritatea ar fi trecut la membrii Congresului. În schimb, organizatorii s-au ascuns unul după altul, au spus că ei au doar un rol tehnic, lăsând legalitatea Congresului să se sinucidă de la Balconul Casei Poporului.

În cel mai rău caz, ar fi trebuit ca în câteva ore să fie redactat şi aprobat un draft de regulament şi de statut, care să fie supus aprobării adunării şi pe baza acestor texte să se aleagă Consiliul şi şefii. Participanţii, majoritatea dintre ei, nu au minime cunoştinţe de drept. Prezenţa a trei avocaţi în rândul congresmanilor ar fi fost benefică în cazul acelui draft pregătit de organizatori, nimic mai mult…

S-a mers mai departe cu alegerile, fără ca cineva să semneze, ci prin simpla ridicare a mâinii şi prin completarea unor buletine de vot. Au fost inutile protestele unor participanţi, inutile semnalările şi insitenţele pe acest subiect. Organizatorii mergeau înainte cu o sedinţă care devenea din ce în ce mai ridicolă…Unii au protestat, dar li s-a închis gura: ”trebuie să vă supuneţi”, le-a şoptit printre dinţi un senator.

Alegerile au fost făcute după nişte reguli pe care mulţi nu le-au înţeles, mulţi nu le-au aprobat, dar au intrat în joc şi au mers mai departe. Nu a contat nici faptul că buletinele de vot au fost completate în grup. O jurnalistă completa de zor prin buletinele participanţilor şi nimeni nu a luat nicio măsură. O simplă atenţionare şi s-a mers înainte, fără nicio problemă.

Bun, s-au terminat şi cele două zile ale Congresului şi surpriza cea mai mare a fost că nimeni nu a redactat un proces-verbal, absolut necesar pentru ca parlamentul să aibă ce să valideze. E un pas obligatoriu. Chiar şi o asociaţie simplă trebuie să redacteze aşa ceva, pentru ca mai apoi să fie trimis către notar, pentru a intra în legalitate. Dar aici vorbim de Consiliul care trebuie să reprezinte 5 milioane de persoane.

Formal, tot ce s-a întâmplat în zilele de 24 şi 25 iulie la Palatul Parlamentului este nul.

Iar organizatorii, Mihai Aurelian, Mircea Lubanovici şi Ovidiu Iane sunt buni de plată: cum vor justifica ei cei 300.000 de euro, cât au anunţat că au la dispoziţie? Este posibil şi ca participanţii la această reuniune particulară, pentru că nu a fost nimic oficial, să fie nevoiţi să dea banii înapoi pe cazare şi transport.

Personal am susţinut mereu acest Congres, chiar dacă mi-am luat înjurături pentru tot anul. Consideram că se va începe astfel rezolvarea chestiunii reprezentativităţii. Dar o asemenea bătaie de joc nu poate fi acceptată. Pe chat-ul congresmanilor se încearcă reunirea Congresului ”peste două săptămâni”… măi băieţi, voi chiar aţi luat-o razna!

Citește despre desfășurarea Congresului:

„Congresul pocăiţilor” – Diaspora, închisă în curtea Domnului