Sorin Cehan
Ar trebui să fim fericiţi, pentru vitalitatea pe care o demonstrăm. Pe când naţiunile occidentale se confruntă cu absenteism la alegeri, noi votăm din ce în ce mai mulţi. Ne aşezăm la cozi şi aşteptăm ore întregi pentru a ne exprima.
Noi, cei din diaspora, cel puţin. În urmă cu cinci ani, în turul 1 la prezidenţiale nu s-au prezentat 94.000, acum s-au prezentat 161.000. Aproape dublu. Şi nu au mai încăput. Scandal, geamuri sparte, strigăte de „Hoţii! Hoţii!”, poliţii – franceză, engleză, italiană, germană…
Diaspora a descoperit brusc un apetit pentru politica românească. În afara programului de vot, majoritatea declară că nu vor să mai audă de România, că au plecat fără să se mai uite înapoi, cu gândul de a se realiza. Logic. Dar în faţa secţiei de votare, strigă că-i pasă de ce se întâmplă acasă şi vrea să voteze. Întrebare, pentru cei mai aprigi patrioţi plecaţi: de ce nu luaţi primul avion? Sunt multe de făcut, practic TOTUL e de făcut acasă. Aş vrea să nu vă opriţi la strigăt, sau să continuaţi să strigaţi şi după ce ajungeţi din nou acasă.
În oglindă, acceaşi oglindă scoasă numai de alegeri, se văd cei care, spontan, mai spontan de atât nici nu se putea, s-au adunat în faţa MAE duminică seara pentru a protesta faţă de felul în care nu au putut vota fraţii lor din diaspora. Gata să dea asaltul la Palatul de Iarnă unde se lăfăie vampirul Corlăţean care blochează voturile poporului. O observaţie legitimă: românii nu protestează, nu există mişcări sindicale sau organizaţii civice care să iasă în stradă atunci când Puterea face abuzuri. Sau protestează foarte rar. În România s-au încălcat toate drepturile şi toate legile, s-a furat o ţară întreagă şi nimeni nu a protestat. Acum toţi iubesc diaspora, dar parcă acolo a făcut carieră termenul depreciativ de căpşunar şi acolo a apărut campania virală „mă p… pe el de vot”. Mulţi, acasă, se uită nemulţumiţi la campania care se face pe tema votului din diaspora. Cum, ei au plecat, tot de ei vorbiţi?
Foarte adevărat, în străinătate organizarea a lăsat de dorit. În anul 2014, să copii de mână 161.000 de buletine de identitate, cu nume, prenume, CNP, stradă, bloc, cod poştal, etc, este cel puţin ridicol, dacă nu aberant. Câtă energie, câte paste de pix consumate… Cu puţin bun simţ, se putea rezolva. Cei care se aflau la coadă la ora 21 ar fi trebuit să voteze. Toţi. Comisia putea să rămână până când vota ultimul, o oră, două, o zi în plus, cât era nevoie.
Oricum, 294 de secţii nu sunt de ajuns, indiferent câte ştampile şi câte cabine în plus se vor amenaja. Nici 1.000 nu sunt de ajuns şi nici nu e timp pentru a le organiza. Singura soluţie este votul electronic. România este într-o situaţie fără precedent: aproape un sfert dintre cetăţenii cu drept de vot se află în străinătate. Câte secţii şi comisii ar fi necesare pentru ca TOŢI cei care au dreptul să aibă o secţie aproape? Cât de aproape? Oricum vor fi nemulţumiţi. Şi tineri cu energie care abia aşteaptă să protesteze, dacă primesc o cauză.
Protestele sunt legitime, organizarea a fost proastă. Dar când cei care protestează sunt doar de o parte, având în vedere sloganurile strigate, atunci ne putem gândi că între ei, pentru a agita spiritele, s-a strecurat câte un mic activist de partid. Nu cred în teoria conspiraţiei, cu diabolicii din MAE care au vrut să blocheze votul din diaspora. Indiferent ce măsuri se vor lua, în turul doi vor fi alte cozi şi alte proteste. La votul electronic nu se poate face coadă.
