Ani de-a rândul, ne-a deranjat ideea preconcepută a străinilor care vizitau România, cum că, atunci când ajungi la Bucureşti, primul lucru pe care-l vezi sunt copiii care ies din canale.
Cel puţin mie îmi apărea în faţa ochilor minţii o scenă din filme cu zombies care ies din morminte. Eu una n-am văzut niciodată, în puţinele dăţi când am trecut prin Bucureşti, aşa ceva.
În schimb, oriunde m-aş duce în ţară, văd haite de câini maidanezi oriunde. Inclusiv la poarta grădiniţelor de copii.
Din fericire, mulţi reuşesc să-i alunge. Dar îmi povestea mama că, într-o zi, o faţă trecea cu o pâine în sacoşă şi câinii au sărit pe ea şi au pus-o jos, la pământ. Şi nimeni n-a sărit s-o apere, a reuşit ea să scape dând cu sacoşa în ei.
Scene din filmele de groază, doar că se întâmplă în realitate, într-un oraş care face parte dintr-o ţară. Mai e şi europeană, ce să zic, mai vrea şi în Schengen şi mai şi tună şi fulgeră că e victima discriminării.
Auzi tu, să nu ne vrea Franţa în Schengen, păi cine mama mă-sii e Franţa?!
Nici nu mai stau să mai fac şi eu statistica oamenilor muşcaţi de câini de-a lungul anilor, au făcut-o deja cei mai informaţi ca mine. Cazul cel mai mediatizat, înainte de moartea micuţului Ionuţ Anghel, a fost cel al japonezului muşcat de un câine care a mai fost şi premiat, trimis în străinătate şi botezat cu numele Bosquito. Da, pentru că cică nu el i-ar fi muşcat ăluia artera, ci japonezul e de vină, că a murit de infarct.
Aşa cum pe Ionuţ nu l-au mâncat câinii. A fost violat de un pedofil. Ba nu, l-au omorât ungurii, duşmanii neamului, că n-a avut cine să le arate pancarta cu 1918. Ba nu, cică ar fi fost extratereştrii. Hai că m-am răzgândit. Ionuţ nu a murit. Ionuţ trăieşte bine mersi pe insula aia secretă, împreună cu Ceauşeştii şi Elvis Presley.
Pentru a te putea declara iubitor de animale, în primul rând, ar trebui să fii vegetarian măcar, dacă nu vegan. Eu nu sunt, deşi mi-ar plăcea şi fac eforturi pentru a mânca mai rar carne.
În al doilea rând, ar trebui să ai pe prispa ta cel puţin un câine, pe care să-l tratezi ca pe membrul familiei: să-l speli, să-l vaccinezi, să-l hrăneşti, să-l duci la doctor, să-l sterilizezi şi să-i dai un loc cald în care să doarmă. Apoi, să-ţi organizezi viaţa şi în funcţie de el: să nu-l laşi să-i deranjeze pe alţii, să-ţi faci concediile doar unde eşti primit cu el, să nu produci mizerie în spaţiile publice.
„Ruşine România!”, protest faţă de legea eutanasierii maidanezilor, în faţa Consulatului din Milano
Eu o fac de 16 ani, de când căţelul meu avea 40 de zile. Şi nici nu aveţi idee la câte locuri de vacanţă am renunţat, pentru că nu mă primeau cu căţelul. MAI ALES ÎN ROMÂNIA!
Da, exact. În România nu eşti primit cu animalul de companie în 90% din structuri, nici măcar în cele care se găsesc în mijlocul naturii, ca de exemplu în Deltă! Acum vreo 3 ani, am vrut să mergem la Sulina, am cerut informaţii, inclusiv pentru căţel. Domnişoara mi-a răspuns că nu primesc animale, că îmi înţelege frustrarea, având şi ea doi căţei, dar “asta era politica lor”.
Punem pariu că, dacă mergeam acolo, găseam 2-3 maidanezi aciuaţi pe lângă bucătăria lor? Pentru că maidanezii sunt peste tot, intră pe la terase, iar ospătăriţele încearcă să-i alunge cu nişte dispozitive cu ultrasunete, care pe maidanezii ăia îi impresionează cât mă impresionează pe mine golful. Adică zero.
Muieri isterice care leşină şi se dau cu fundul de asfalt
Şi apoi izbucneşte scandalul maidanezilor şi vezi muieri isterice care leşină şi se dau cu fundul de asfalt, unele cu câte un câine de rasă de lanţ, că aoleu, asasinii ucid câinii maidanezi mişeleşte. Am văzut imagini de la un adăpost, unde vezi doamne, voiau să-şi adopte nişte câini.
Să nu vă închipuiţi că era masa aia de leşinaţi din faţa Parlamentului, ăia rămăseseră în comă acolo, pe asfalt, cu căpitanul lor în frunte, Vadim Tudor, europarlamentarul educat la Oxford, că ce-i la gura lui…
Nu, erau 2-3 persoane care făceau scandal pentru că ăia de la adăpost nu le permiteau să adopte câini, cu scuze neverosimile, de tipul: doar cu buletin, nu cu paşaport. Păcat că, în acelaşi reportaj, era şi un tânăr italian care-şi luase un căţel să-l dăruiască cuiva în Italia. Pe paşaport, deci.
Păi, iubita, hai să-ţi spun o chestie, dar să nu leşini. Când căţelul ăsta trăia pe stradă, când tu treceai pe lângă el şi-i dădeai ŞPAGĂ ca să nu te muşte pe tine, ci pe ăla uratu’ pe care nu-l suporţi tu, că nu-ţi dă cu bună ziua, jur că Iubitu nu fuma pipa pe un fotoliu confortabil la gura şemineului. Stătea exact în ploaie, soare, ninsoare, frig pe ciment, pe asfalt, în noroi, în bălţi.
Atunci nu ţi-au dat lacrimile, iubita? Nu l-ai văzut cum tremură? Nu l-ai privit în ochi ca să-i vezi bunătatea? Nu, iubita, atunci l-ai lichidat cu un os sau o bucată de pâine uscată. Uneori , dacă nu au un copil la îndemână, se mănâncă şi între ei iubiţii, că le e foame.
Şi eu protestez
Apoi e normal că ăia de la adăposturi să împiedice adopţia, ce naiba. Voi o daţi întruna cu guvernul, cu politicienii, pentru că nu vreţi să vă recunoaşteţi vina. Pentru că e vina VOASTRĂ, care îi spaguiti la scara blocului, că toţi aceşti câini sunt pe străzi. E vina ONG-urilor care au “sterilizat” acelaşi câine de 8 ori şi l-au redat teritoriului, conform politicii Vier Pfoten.
Pe ei să-i întrebaţi unde s-au dus banii care trebuiau să fie alocaţi problemei maidanezilor, nu pe Băsescu, pe care nu l-aţi lăsat să-şi facă treaba, când era primar, şi nu-l lăsaţi nici azi, asmuţindu-i pe toţi demenţii, inclusiv italienii aşa zişi ai Partidului Animalist (mai degrabă Forza Nuova), împotriva lui. Pentru că singura voastră problemă e Băsescu! Şi cu cât îl insultaţi mai mult, cu atât vă simţiţi mai împlinite, iubita! În rest, voi promovaţi adopţia la distanţă, ca pe balene. 10 euro pe lună, dragă, şi nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ţi pute!
Animaliştii din faţa Ambasadei de la Roma îl înjură pe „tiranul Băsescu” / FOTO
Închei cu furia colectivă împotriva mamei lui Ionuţ. E o dezaxată, o tâmpită, auzi tu, să pretindă despăgubiri de la stat! Auzi tu, să-l propună pe fiu-său pentru martirizare. Când ea nici n-a vărsat o lacrimă “adevărată” – i-au analizat-o psiholoagele lu’ peşte – şi a apărut pe la TV.
Manifestație în fața consulatului român din Napoli: ”Suntem gata să ocupăm consulatul”
Acum câteva zile a murit mama manelistei Daniela Gyorfi. Mamă paralizată, pe care a transformat-o în “talent tv” când era în viaţă. În ziua morţii mamei, Daniela era pe la tv şi jelea în direct. Inclusiv în ziua parastasului, s-a întrerupt din priveghi ca s-o jelească vreo 4 ore la microfon. Dar să nu te atingi de ea, să nu zici că nu era cazul, pentru că “săraca, cine ştie câte cheltuieli o avea şi trebuie să scoată şi ea bani de undeva”.
Dar mămica lui Ionuţ e o tâmpită care vrea să se îmbogăţească vânzând “viaţa” copilului ei. Nu e o mamă care vrea să i se facă dreptate, nu e o mamă care are un alt copil la psihiatrie şi pe care trebuie să-l recupereze. Nu e o mamă care luptă pentru o cauză, că oricum pe copilul ei nu-l mai poate aduce nimeni în viaţă. Şi dacă i-au mai rămas doar nişte poze din copilul ăla îngropat fără cap, faţă, creier şi făcut terci de o haită de animale, singura ei alinare ar fi să-l propună pentru martirizare.
Sunt părinţi care ar răsturna munţii şi ar ajunge până la Dumnezeu, pentru un insucces al copilului lor, vezi doamne, a fost descriminat, persecutat, dar o mamă care a rămas cu o mână de poze e o dezaxată. Şi e penibilă, zice una, care e actriţă “faimoasă” doar pentru că-i poartă numele lui taică-său. Ea nu a fost penibilă când a cerut despăgubiri pentru maică-sa. Ea a avut dreptul să încaseze 50 de mii de euro.
Irena Cara
“Câteodata mă întreb, ce guvernează România
ipocrizia sau pudibunderia?”
(Taxi – Subtitrarea la români)