Andi Rădiu
De fiecare dată când s-a schimbat ministrul delegat al diasporei, au curs râuri de promisiuni legate de îmbunătățiri în modul de a relaționa cu românii din străinătate, noi forme de colaborare, noi tipuri de proiecte, etc…în fine, toți au promis revoluții. Reacțiile de nemulțumire ale asociațiilor din diaspora au fost legate în special de modul de acordare a banilor pentru proiecte. Toți miniștrii diasporei s-au prefăcut că au înțeles, iar când citeam destinația banilor ne puneam mâinile în cap.
Maria Ligor, actualul ministru delegat, a făcut mult praf și a acordat o grămadă de interviuri în care ne anunța tot felul de măsuri, proiecte și noutăți, care mai de care mai pompoase. Nimeni până la urmă nu a reținut nimic.
Am întrebat și eu pe unii și pe alții cu ce le-a atras atenția noua administrație a DRP și privirea încurcată a cuprins fețele tuturor. Câte unul a bâjbâit despre grija pentru alegeri și o nouă sesiune de finanțare, în luna noiembrie. Și ca să fim sinceri, în afară de plimbări și declarații rigide nu am observat nimic. DRP a continuat să fie un fel de rudă vitregă și săracă a MAE, sortită să se comporte ca atare.
Bun, o fi rudă săracă, dar un milion de euro tot are de la buget pentru proiecte. Și cum așteptam cu înfrigurare să vedem unde se mai duc banii, am căutat și am găsit listele cu proiectele aprobate în ultims sesiune, cea de-a treia din acest an.
Au fost 10 aprobate, în valoare de peste un milion de lei. Ne uităm pe listă și vedem că mai bine de 765.000 de lei (circa 175.000 de euro) se duc la două biserici: 706.000 de lei la Munchen și 60.000 prin Ucraina. Deci, 80% din fondul pe care îl are DRP la dispoziție s-a dus către construcții și amenajări de biserici. DRP trăiește pentru a da bani unei biserici din Odessa să își pună acoperiș, nu? Sau pentru zidărie la lăcașul de la Munchen? Nu ar trebui amestecați banii de proiecte pentru diaspora cu susținerea cultelor, care ar trebui gestionată și finanțată din alte surse, cu transparență și cu motivații mai precise.
Cel puțin ciudat este proiectul acordat asociației UniverCity, pentru a promova UN NUMĂR al revistei „Foreign Policy România” (???) în Moldova… 91.000 de lei. Da, exact, peste 22.000 de euro pentru UN NUMĂR a unei reviste care nu are nicio treabă cu diaspora. 22.000 de euro ar da posibilitatea unui publicații online să supraviețuiască UN AN. Să scrie sute de articole și să informeze oamenii despre o grămadă de lucruri. DRP acordă însă unei reviste zeci de mii de euro să promoveze… ce? De menționat că asociația UniverCity este din București și până acum a făcut proiecte de… ecologie!
Ce mai vedem pe proiecte? Unei asociații din Franța i-a cupărat computer, unora din Cernăuți le-a dat bani să mai tipărească niște ziare, unei asociații din Chișinău niște mărunțiș să o pună de-un bairam de Ziua Națională și, să nu rămână datoare, că tot a fost ambasador pe-acolo, unei asociații din Canada bani să facă un festival al tinerelor talente ale muzicii populare. Adică tineri de naționalitate română din Canada se vor bate în cântece românești… total penibil!. Nu pentru că unii fac asemenea evenimente, ci pentru cum sunt gestionate fondurile DRP.
Doamna Ligor ne va spune probabil că românii nu trimit proiecte bune, că nu există idei în comunități sau că pur și simplu nu au cui să dea banii. Dar cine vă obligă să aprobați asemenea proiecte?
Cine a urmărit activitatea DRP de-a lungul timpului a avut impresia că aproape toți banii se duc către clientelă de partid sau de clan, iată că în cazul guvernului tehnocrat impresia se schimbă: banii par să se ducă aleatoriu, unde se nimerește, fără criteriu sau sens.
Funcționarii DRP spun că ei nu pot face nimic, că așa sunt regulile și că trebuie să se supună. Dar, ca să fim serioși, nici nu-și bate vreunul capul. În trecut s-a propus ca prioritatea numărul unu să fie pentru proiecte în care se reunesc mai multe asociații, să fie finanțate numai asociații din diaspora, iar evaluarea dosarelor să fie externalizată. Măcar trei propuneri bune și eficiente au fost… cine le-a reținut?
Au rămas tot proiectele asociațiilor de familie, ale ong-urilor din România sau Moldova sau ale bisericilor. Proiecte care nu au schimbat și nu vor schimba cu nimic lucrurile în Diaspora. Și doamna Ligor s-a așezat în rândul celor care nu vor rămâne în istoria DRP, care nu vor lăsa vreo urmă importantă acolo. Toți sunt însă constanți într-un lucru: se plimbă.
Citiți aici proiectele aprobate și respinse în ultima sesiune (până la data publicării articolului)
