de Sorin Cehan
Un grup de asociaţii din Italia, în frunte cu Romania – Lombardia, asociaţia lui Robert Răducescu, a deschis o dezbatere publică despre o nouă lege pentru românii din străinătate. Modelul este legea pentru înfiinţarea comitetelor de italieni din străinătate.
Debutul "dezbaterii publice" a acestei legi a fost cel puţin nefericit: cu ocazia sărbătoririi lui Eminescu, pe 13 ianuarie, reprezentanţii asociaţiilor au discutat şi despre noua lege a comitetelor diasporei.
Românii din diaspora fac legea
Nu e nimic poetic în înfiinţarea acestor comitete. După ce ani de zile am asistat la tot felul de tentative de desemnare sau autodesemnare a "reprezentanţilor diasporei", acum ar fi nevoie de o lege, susţinută de senatorul Viorel Riceard Badea şi deputatul Eugen Tomac, care să reglementeze înfiinţarea acestor comitete ale românilor din străinătate, finanţate de la buget?
Am rămas uimit de numărul asociaţiilor care s-au repezit să "adere" la susţinerea acestui proiect (sau la sărbătorirea poetului, că nu prea se înţelege – poate aici e trucul): o adevărată explozie de noi denumiri, între care "Burebista", "Dacia", "Stindardul Geto-Dacic", "Traian şi Decebal", "Dacia", "Dacii"… Cu siguranţă am rămas în urmă, nu reuşesc să mai ţin pasul cu noul asociaţionism.
"Reprezentantul comunităţii va fi unanim recunoscut"
Atunci când vrei să diluezi acţionariatul unei firme, emiţi noi acţiuni pe piaţă. Există câteva asociaţii serioase, care de ani de zile fac, după puteri, activităţi în folosul comunităţii. Dar ele rămân în minoritate atunci când se înfiinţează peste noapte zeci de asociaţii: de cele mai multe ori, omul şi asociaţia, unii au chiar câte două. Asta s-a văzut şi de la susţinerea pe care ar fi primit-o o aspirantă româncă la listele PD: un şir de asociaţii la purtător.
Noile asociaţii care vor să toace banii statului român pentru finanţarea unor misterioase comitete care să se ocupe de noi, românii din diaspora, ar putea să studieze istoria comunităţii, construcţiile de tip Liga Românilor din Italia sau Forumul Asociaţiilor Românilor din Italia, eşuate nu pentru că ideea nu era bună, ci pentru că materialul era defect. Se încerca înfiinţarea unei structuri şi alegerea unei persoane, cum ar fi fost preşedintele Ligii Românilor din Italia, care să vorbească în numele comunităţii. A întregii comunităţi. Dacă la italienii din străinătate aşa ceva se poate şi chiar se întâmplă, la români este de neconceput, în primul rând din cauza caracterului egoist şi capravecinist al românului.
Apoi, o premiză esenţială a legii italiene este aceea a înregistrării italienilor la consulatele ţării lor atunci când merg să trăiască în străinătate, ceea ce românii nu fac, pentru că întâlnirea cu instituţia consulatului este mai totdeauna traumatică.
Fără polemică
Cei care se înregistrează pot vota la alegerile pentru componenţa Comitetelor. Alegerile sunt finanţate şi supervizate de Ministerul italian de Externe. Vă daţi seama ce-ar fi la noi? Ar fi aleşi nepoţii şi cumetrii, finii şi cuscrii, plasaţi strategic pe liste, la indicaţiile preţioase ale consulatului, ambasadei, ministerului, etc.
În fine, o ultimă observaţie: nu vreau să fiu apărat de comitetul diasporei româneşti. Legea italiană şi societatea civilă de aici sunt de cele mai multe ori de ajuns.