Sorin Cehan
Se apropie alegerile administrative din luna mai şi încercăm să prezentăm cât mai mulţi candidaţi români care încearcă să obţină un loc într-unul din cele peste 1000 de consilii locale care se reînnoiesc.
O campanie electorală înseamnă în primul rând comunicare, spui cine eşti şi ce vrei, ca să parafrazăm un episod celebru de la Revoluţia din 1989. Candidaţii români se codesc însă. Se dau ocupaţi sau loviţi, nu răspund la telefon, iar când răspund, trebuie să scoţi cu cleştele de la ei o idee. Mulţi nu vor să le fie publicată fotografia în ziar şi ai o ciudată senzaţie că vor să facă politică pe ascuns. Şi ce vor să facă dacă, prin cine ştie ce minune, ajung consilieri?
Majoritatea vor să obţină un teren pentru biserică, ca şi cum asta ar fi marea problemă a românilor din Italia. Toţi vânează doar voturile românilor şi nici prin cap nu le trece să încerce să convingă vreun italian să-i voteze. Şi de ce i-ar vota? Italienii nu au nevoie de terenul pentru biserica românească.
Mai este o specie de candidaţi care trag tare pe email şi pe Facebook. Dă-i şi luptă, şi luptă şi dă-i cu declaraţii şi comunicate, pentru poporul online care nu are nimic de-a face cu mica localitate unde candidează românul nostru. Mai că-ţi vine să crezi că a intrat în politică din narcisism şi megalomanie.
În afară de banalităţi şi multe propuneri ridicole sau infantile, candidaţii români par căzuţi din cer, par că habar n-au pe ce lume trăiesc, n-au auzit de criză, de jaful din administraţiile locale unde se pregătesc să intre, n-au auzit de Imu sau de adiţionalele Irpef cu care primăriile ne atacă la buzunare. Locul pe care vor să-l ocupe într-un consiliu local nu este dedicat românilor, ci întregii comunităţi. O campanie electorală care are ca ţintă doar românii, şi aceia greu de înscris pe liste şi greu de convins şi de urnit din casă în ziua votului, este de-a dreptul discriminatorie faţă de italieni şi nu are nici măcar teoretic sorţi de izbândă. Candidăm ca să ne aflăm în treabă, scăzând atenţia şi oportunităţile pe care politica italiană trebuie să ni le acorde. Suntem blocaţi într-un amatorism fără viitor.
