Nişte draci de elevi de la o şcoală profesională din Bălţi, în raţiunea lor puerilă, ce le trece prin gând? Se apucă de filmează într-ascuns pe profesorul lor de geografie, domnul Victor Cravcenco, în timpul lecţiei. După care publică filmuleţul pe youtube.
Proful, în ciuda numelui de familie, e român basarabean. Elevii, în ciuda numelor româneşti, sunt ruşi. Şi şcoala este rusă. Şi proful deci vorbeşte cu elevii săi ruseşte. Mă rog, asta e Republica Moldova, minorităţile au dreptul la învăţământ în limba maternă, primar, secundar şi superior, apoi se pomenesc că nu ştiu limba oficială; şi atunci naţiunea titulară trebuie să înveţe ea limba minorităţilor pentru ca să poată comunica cu aceste minorităţi, în spiritul democraţiei şi non-discriminării.
Filmuleţul cu lecţia "magistrală" a domnului Cravcenco stârneşte un scandal monstru în opinia publică şi iluminează cu putere, din interior, marile probleme ale naţiunii moldovene.
"Pedagogul de şcoală nouă" de la Bălţi
Cravcenco moldoveanul, eroul filmuleţului, este un fel de "pedagog de şcoală nouă" caragialesc. Dar dacă Marius Chicoş Rostogan exaltează metoda pedagogică pretins progresistă, apoi Cravcenco al nostru e obsedat de ideologie naţionalistă şi ură etnică, pretins progresiste şi acestea. Dacă Rostogan însă dialoghează cu "şcolerii" săi cel puţin formal, apoi proful moldovean se foloseşte mai ales de arta monologului, pe care o consideră poate "o metodă pedagojică moghernă".
Strigarea catalogului, cu ofense şi înjurături
Dar ce s-a întâmplat totuşi? Trebuie, v-o spun de la bun început, să ai nervi tari pentru a asculta până la urmă cele 20 de minute de strigare a listei elevilor după catalog, intercalate cu toate porcăriile şi injuriile posibile, vărsate peste capul bieţilor adolescenţi. "Silenţium, măgarilor!", "meri la loc, prostovane", "închide gura, boule, că-ţi intră musca" sunt ciripit nevinovat de păsări – de faţă cu canonada bubuitoare a retoricii lui Cravcenco.
"Tu eşti un mucos de 15 ani. Dar eu am 65 de ani trăiţi pe acest pământ, tâmpit nenorocit ce eşti! …Nu o să mă înveţe un mucos ca tine ce viziuni asupra lumii trebuie să am! Vă mai repet: Rusia e un agresor mondial! Unde a călcat cizma rusească, acolo a şi rămas! În ţările baltice ruşii îs alungaţi, doar aici vă mai rabdăm… Ce mai aştepţi?! Ca să te trimit de la gara de nord cu valiza goală şi cu obielele murdare înapoi în Rusia?.. V-aţi întins chiloţii nespălaţi peste tot. Aţi transformat oraşul într-o porcărie… V-aţi îngrăşat aici, pe pământ moldovenesc. Porcilor! Velicoruşi căcăcioşi!
Lasă că vă învăţăm noi!.. Sunteţi la ultima suflare… Încetaţi să mai nechezaţi, dobitoacelor!.. Închide botul tău puturos, animalule! Las'că te întalnesc eu pe tine în oraş, să vezi ce primeşti!"
Toate vorbele astea răsună în măreaţa limbă rusă. Dar în discursul profesorului de geografie sclipesc şi câteva perle din dulcea limbă românească: "crucea mă-tii, dumnezeul mă-tii, lepădături."
Reacţii şi instrumentalizări
Odată publicat, filmul a stârnit indignare. Într-adevăr, e greu să-ţi imaginezi cum suportă copiii aceia, adolescenţii şi adolescentele acelea de 15 ani, brutalitatea dezlănţuită a acestui om care n-are nicio treabă cu pedagogia, având totuşi în spate o lungă carieră pedagogică. Din câte se înţelege, cu astfel de comportamente ei sunt aproape că obişnuiţi. Dar e un mare lucru că unul din ei – şi a fost o fată! – a avut curajul să filmeze cu celularul aproape toată lecţia.
Ministerul Educaţiei şi direcţia şcolii au reacţionat prompt, Cravcenco a fost dat afară de la serviciu, permiţându-i-se totuşi, cu o justă condescendenţă din motive de vârstă, concedierea din proprie dorinţă. A fost demarată o anchetă de serviciu. Şi a fost în firea lucrurilor să fie aşa.
Dar nu m-am aşteptat totuşi ca un profesor care încalcă într-un mod atât de flagrant etica pedagogică (şi orice altă etică!) să-şi găsească susţinători printre formatori consacraţi de opinie, cum ar fi Constantin Tănase şi Vitalia Pavlicenco; aceştia au declarat că bietul Cravcenco ar fi fost provocat de elevii ruşi indisciplinaţi, ba chiar au propulsat şi ideea că toată socoteala nu ar fi decât o înscenare provocatoare special pregătită şi lansată în ajunul vizitei vice-prim-ministrului rus Rogozin la Chişinău. Or, aceasta este o ipoteză aberantă, care oricum nu-i poate servi lui Cravcenco drept scuză. "Ogorul pedagojic" a fost şi va fi totdeauna minat cu provocări de tot felul, iar pedagogul e omul special pregătit care ştie să le facă faţă.
Ceea ce fac Tănase şi Pavlicenco cu cazul Cravcenco s-ar numi instrumentalizare politică. Vina nu mai este a profesorului neprofesionist, dar a ruşilor, a lui Putin etc. Aceeaşi instrumentalizare primitivă, de cealaltă parte a baricadei politice, o fac forţele proruseşti şi chiar ambasada Rusiei, care declară că "aceste declaraţii încalcă flagrant drepturile cetăţenilor ruşi, membri cu drepturi egale ai statului moldovenesc şi au un caracter ofensator faţă de Federaţia Rusă. Acestea contribuie la răspândirea discordiei interetnice, contravin principiilor generale ale democraţiei, respectării drepturilor şi libertăţilor omului". Câtă corectitudine politică! Şi câtă făţărnicie!
Conotaţia politică a cazului Cravcenco
Cravcenco se face vinovat de masacrarea eticii pedagogice şi de discriminarea pe criterii etnice a elevilor săi. Nu face parte dintr-un complot, nu este victima unei provocări. Dar este semnul clar că în societatea moldovenească există diviziuni periculoase pe criterii etnice. Eu numesc această problemă crearea naţiunii moldoveneşti. Nici statul, nici societatea civilă nu lucrează la crearea deliberată a naţiunii moldoveneşti. Nu contribuie la însuşirea limbii române de către minorităţi, nici la crearea unei culturi, unei identităţi comune. şi, atâta vreme cât lucrul acesta nu va fi făcut cu spirit gospodăresc şi entuziasm intelectual, atâta vreme cât marşurile unioniste ale băieţilor de la Noua Dreaptă vor continua, atâta vreme cât minorităţile nu vor atrase, şi constrânse, să se integreze – eu prevăd sute de cazuri Cravcenco, care vor compromite iremediabil nu minorităţile, dar majoritatea etnică românească. Iar în privinţa şcolii moldoveneşti, pe care cred că trebuie s-o trecem din ce în ce mai mult la limba română, voi zice împreună cu Mariu Chicoş Rostogan: Datoria ni-i să luminăm jenăraţiunile june; că-z fără instrucţiune şi educăţiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existenţă, şi cine-i învins, apoi acela dă-l dracului!
Victor Druţă
