La începutul lunii octombrie, Gazeta Românească a lansat un apel adresat scriitorilor români stabiliţi în Italia, dar şi italienilor care cunosc limba română, pentru a găsi cea mai bună traducere în a imnului României.
Apel pentru traducerea imnului României în limba italiană
Pe internet există diferite traduceri ale imnului, dar niciuna din versiuni nu reuşeste să transmită cu fidelitate limbajul arhaic şi solemn al versurilor scrise de Andrei Mureşan. Iniţiativa noastră a provocat multe reacţii. Am primit felicitări de la mulţi românii din Peninsulă, dar şi de la mulţi italieni care ne cunosc limba şi tradiţiile.
Au fost şi cititori care au criticat iniţiativa. “Cred că Gazeta Românească propune un lucru deosebit. Totuşi, imnul României este şi trebuie să rămâna unic. Este bilanţul istoriei, cuvintele sale sunt greu de tradus. Înţelesul uneori arhaic al strofelor nu ar fi înteles, nu ar ajunge la suflet asa cum ajunge la inima ta de roman. Te patrunde şi te infioară”.
Un alt cititor ne-a spus că imnul ar putea fi tradus bine doar de către un italian: “Cum ar putea un român, care nu e în stare să traducă în limba lui Dante nici măcar un contract, să se poată gândi că poate transpune în frumoasa noastră limbă, imnul românilor?”
Printre numeroasele versiuni sosite la redacţie, am ales să o publicăm pe cea a Deborei Saso, o tânără din Florenţa în vârstă de 25 de ani. “Nu sunt o traducătoare profesionistă şi nici o scriitoare, dar iniţiativa voastră mi s-a părut extrem de interesantă şi, simţindu-mă legată de cultura voastră din motive afective, am decis să îmi aduc şi eu contribuţia”. Debora ne-a povestit primul ei impact cu România, o ţară de care a rămas plăcut impresionată: “Vara trecută am vizitat pentru prima oară România şi mi-a plăcut mult. Sper să mă pot întoarce într-o bună zi, pentru că mi-au rămas atât de multe lucruri de văzut şi atâtea persoane speciale de cunoscut”.
În ceea ce priveşte traducerea, Debora Saso ne-a explicat că a încercat să respecte în primul rând intenţia autorului imnului, chiar dacă uneori a trebuit să se îndepărteze de textul original şi să evite treducerea cuvânt cu cuvânt. “Am făcut atât traducerea celor patru strofe care se cântă în ocaziii oficiale, cât şi cea integrală. Am folosit cunoştinţele mele de limba română şi dicţionarele online care îmi ofereau sinonime ale cuvintelor căutate”.
Rezultatul, continuă Debora Saso, “nu este o traducere ad litteram, ci o traducere poetică, prin care am încercat să exprim gândurile autorului, printr-un limbaj care ar fi putut fi unul de epocă şi în acelaşi timp în concordanţă cu ceea ce aţi cerut, adică un limbaj solemn şi arhaic, inspirându-mă din cunoştinţele mele de literatură italiană, din liceu.”
Autoarea ţine să precizeze că “fiecare cuvânt în parte a fost cântărit şi folosită intenţionat în context, nimic nu a fost lăsat la întâmplare”. Un exemplu? În loc de cuvântul “somn”, din expresia “somnul cel de moarte”, a folosit cuvântul “uitare”, pentru a reda ideea originală a lui Mureşan, aceea că românii nu trebuie să-şi uite rădăcinile.
Un alt exemplu este cel legat de traducerea cuvântului “preoţi” din versul “Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină”: «Am folosit cuvântul “padri”, pentru că “preot” are un sens cam dur, dacă îl folosim în acel context, în limba italiană. Mai mult, noi ne adresăm unui preot cu apelativul “padre”.»
Debora, în încheiere, doreşte să explice de ce a îmbrăţişat iniţiativa publicaţiei noastre şi a acceptat să lucreze la elaborarea unei traduceri: “Nu sunt o profesionistă, am făcut-o pentru că îmi iubesc limba şi îmi place România. Mărturisesc că aş fi vrut să schimb şi unele semne de punctuaţie, pentru că mi se pare că unele pauze sunt cam lungi. Am fi obţinut un ritm mai bun al lecturii, dar, nefiind un text poetic, am preferat să respect punctuaţia originală”.
Miruna Căjvăneanu
Imnul României în limba italiană
