Cotidianul online L'indipendenza din Milano, condus de un fost director de la "Padania", a publicat povestea unui român, Irinel Sociu, 33 de ani, originar din Bacău, care vrea să plece din Italia: prea multe taxe şi birocraţie. Teza articolului este că Monti ar putea învăţa de la România.
"Săptămâna viitoare mă întorc acasă. Îmi pare rău, dar sunt ultimul rămas. În aceste condiţii nu pot merge mai departe. Nu reuşesc". Acestea sunt ultimele cuvinte ca italian ale lui Irinel Sociu, angajat în sectorul construcţiilor, cu "partita Iva", specilizat în renovări şi restaurări.
Cuvinte pronunţate cu un puternic accent venet şi cu un strop de nostalgie: "Când am sosit în 2000, m-am stabilit la periferia padovană. Am fost învăţat meserie de bătrânii meşteri locali: eram unul dintre puţinii "tineri" care accepta metodele lor. Mare parte dintre ucenici, toţi italieni, pleca imediat. Bătrânii cereau un respect şi o dedicaţie care, pentru mine, care am fost educat în mod mai tradiţional, erau scontate. Astfel m-au acceptat şi m-au învăţat meseria. Câţiva ani, apoi, lucrurile au mers bine. M-am căsătorit, am avut un copil. Dar apoi… dezastrul".
Un dezastru căruia Irinel, care nu vede niciun viitor pentru Italia, a decis să se sustragă: "Eram mulţi la Padova. Acum suntem tot mai puţini. Toţi prietenii mei au plecat. Fratele meu este singurul care nu s-a întors acasă. S-a stabilit în Valle D'Aosta, provincie cu statut special. Lui îi merge bine, dar mă tem că mai devreme sau mai târziu criza va ajunge şi acolo, pentru că politicile guvernului italian sunt greşite. Măcar o dată România a dat lecţii".
Irinel se referă la alegerile în materie fiscală ale premierului român, care, spre deosebire de omologul său italian, a tăiat taxele: "În România premierul a introdus o vastă manevră de defiscalizare, introducând prin decret o cotă unică de 16% pentru firmele mici. Lucrul incredibil e că pe lângă că a salvat economia noastră, a adus o grămadă de întreprinzători străini la noi acasă. Aveţi idee câţi italieni sunt? Încuietorile pentru casa mea, de exemplu, sunt made in Romania, dar le-a făcut un italian".
Nu numai taxe: Italia, potrivit întreprinzătorului în construcţii, moare şi de birocraţie: "O dată mă opreşte poliţia şi îmi sechestrează camionul. Cu ani înainte am trecut pe roşu şi mi-au dat o amendă. Odată prezentată contestaţia, am schimbat casa şi, în ciuda semnalărilor repetate cu indicarea noii adrese, nimeni nu m-a mai contactat. Fără a-mi spune nimic, nemaiştiind cum să dea de mine, Equitalia mi-a pus camionul sub sechestru, fără ştirea mea. La final am plătit 500 de euro şi mi-am reluat munca – se descarcă Irinel -. Apoi, un alt lucru care mă convinge să plec este chestiunea preţuri: aici au crescut toate. De la benzină la bunuri de consum. Păcat că, atunci când merge bine, se câştigă ca acum şapte ani. Acum că am un fiu trebuie să cheltuiesc 450 de euro pentru grădiniţă plus 650 anul de înscriere. O nebunie!".
Sectorul stă pe loc, comenzile au scăzut, dar scadenţele se acumulează: "Cu sectorul public este imposibil să lucrezi, pentru că te plăteşte prea târziu. Cu privatul, ei bine… nu e nimic de făcut. îşi iau totul arhitecţii şi geometrii, şi apoi sunt TVA-ul, Inps-ul şi alte sute de mii de datorii de achitat.
În România nu merge astfel: pentru a deschide un srl îţi ia numai câteva zile, plăteşti 16% impozit până la 100.000 de euro venit, şi nu ai studiile de sector, aşadar poţi descărca cât vrei şi investi cât vrei. Inps şi Inail nu sunt obligatorii: cu 50 de euro pe lună îmi plătesc asigurarea privată şi cu 150 fondul de pensii. Altfel decât în Italia – concluzionează Irinel. Acum zugrăvesc din nou casa pe care am luat-o cu chirie, vreau să o predau curată. Aceasta va fi ultima lucrare pe care o voi face aici. De altfel am cumpărat deja o mică macara şi toate uneltele necesare în România. Când plec? Săptămâna viitoare".
(sursa: L’Indipendenza)
