În fiecare zi, te trezești și te simți ca și cum ai intra într-un tunel, care se strânge tot mai mult zi de zi și devine tot mai întunecat. Autoritățile italiene continuă să bâjbâie în întuneric, iar oamenii continuă să moară în propriile case. Sunt morți care nu vor fi niciodată catalogați ca victime de sau cu noul coronavirus.
La sfârșitul săptămânii, ni s-au perindat prin fața ochilor mai multe decizii: o ordonanță a Ministerului Sănătății, un decret al Guvernului Conte, o ordonanță a guvernatorului Regiunii Lombardia, Attilio Fontana. Decretul Guvernului, făcut public în direct pe Facebook sâmbătă la miezul nopții și semnat duminică seara, interzice, pe tot teritoriul Italiei, ieșirea din localitatea de reședință și închide toate activitățile neesențiale. Modifică prin punctele neesențiale Decretul precedent al aceluiași Guvern.
Mai de efect este decizia guvernatorului Attilio Fontana, care restrânge mai multe activități, între care cele ale avocaților, notarilor, etc. Nelămurirea cea mare este care normă trebuie respectată. Este una dintre zonele în care domnește haosul, confuzia totală. Italia nu are un protocol unic de management al crizei, nu are un parcurs unic de acțiune.
În ultima lună, autoritățile italiene i-au ascultat pe medicii specialiști în boli infecțioase și au îndemnat, la început mai educat, la izolare, la distanțare socială, însă cei care s-au izolat au rămas abandonați lor înșiși. La o lună după înregistrarea primului deces cauzat de noul coronavirus, nimeni nu vine în ajutorul celor rămași acasă, poate că sunt infectați și nu știu, sau poate că știu, dar nu sunt într-o situație atât de gravă încât să fie duși în terapie intensivă. Testele se fac numai celor care ajung la spital, teste sunt disponibile, însă laboratoarele nu ar face față unor controale mai detaliate, fie ele și pentru cei care au simptome.
După o lună de urgență Codiv19, la Milano nu se găsesc încă măști în farmacii, nu se găsesc mănuși de plastic, nu se găsește dezinfectant tip Amuchina. Dacă o persoană are febră 37,5 și tușește, strănută sau are conjunctivită, trebuie să sune la medicul de familie. Îi este recomandat să ia Tachipirina, rămâne în familie, are timp să transmită virusul tuturor celorlalți membri ai familiei, apoi unul dintre aceștia iese să facă cumpărături și îl pasează celorlalți din jur.
Cum a fost posibil să se ajungă în această situație în Lombardia, regiunea cea mai populată a Italiei, cu peste 10 milioane de locuitori, dintre care peste 2,2 milioane au peste 65 ani, care are sute de mii de persoane în centrele de îngrijire private, al căror loc este plătit cu bani grei de către familii?
Nu au fost pregătiți pentru această pandemie medicii de familie, au fost chemați în cabinete medici de familie ieșiți la pensie care s-au infectat și unii au și decedat, azi sunt peste 4000 de medici infectați cu noul coronavirus și 21 medici morți din această cauză.
Pacienții care aveau nevoie de un certificat medical stăteau cu orele în fața cabinetelor, alături de cei care așteptau o vizită medicală pentru că aveau febră mare, strănutau și tușeau, și asta în urmă cu căteva săptămâni, când se știa deja că virusul era în Italia, și nu acum două luni, când virusul călătorea nestingherit în Peninsulă. Dezastrul s-a produs și în spitale, locul unde mergeam să ne salvăm, de unde oamenii erau trimiși acasă sau transferați în alte spitale, devenite acum morgi, așa cum s-a întâmplat la Bergamo.
Georgiana Baciu, Milano
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
