Dragi cititori,
mulți români, pe lângă mulți italieni, îmi pun întrebări despre actele normative adoptate de către autorități în consecința urgenței declanșate de coronavirus și despre consecințele nerespectării acestor interdicții.
Voi încerca aici să elimin din dubii, însă înainte de toate trebuie să ne amintim un principiu fundamental. Dintre multele citate pe care le-aș putea folosi, aleg puținele și simplele cuvinte ale lui Marcus Aurelius, împărat roman si filosof stoic (și de stoicism în acestă perioadă e nevoie): ”Ce nu îi place roiului nu îi place nici albinei”. Adică, dacă neglijăm sănătatea comunității, neglijăm și sănătatea noastră.
Astfel, cu privire la ce se poate și la ce nu se poate face, am auzit spus de mai multe ori că prima regulă de observat este bunul simț. Adevărat, dar numai parțial: să nu uităm că regulile legale există și trebuie respectate.
Voi încerca să fac o mică sinteză despre interdicțiile de liberă circulație și aferentele sancțiuni.
Despre interdicții acum ar trebui sa aibă toți niște idei suficient de clare, având în vedere cantitatea de avize, mesaje si explicații la care au fost expuși în aceste zile. Este posibilă deplasarea de la domiciliu pentru 4 motive principale:
- pentru muncă (exemplu: îngrijesc o bătrână la domiciliu câteva ore pe zi și trebuie să mă deplasez la ea acasă),
- pentru situații de necesitate (exemplu: trebuie să fac cumpărături pentru mine și pentru părinții mei bătrâni care depind de mine),
- pentru motive de sănătate (exemplu: trebuie să fac o analiză cardiologică urgent la spital),
- revenirea în propria locuință (exemplu: am fost în vacanță în Trentino dar locuiesc la Genova, unde acum trebuie să mă întorc).
Guvernul a dezvoltat și interpretări pentru cazurile în dubiu: de exemplu între situațiile de necesitate intră sportul în aer liber sau plimbatul câinelui, respectând distanța de un metru, evitând oricum adunările și oricum încercând limitarea ieșirilor din casă pe cât posibil. Dar, în toate cazurile, fără excepție, chiar și dacă se iese pe jos, oricine iese din casă trebuie să autocertifice motivul ieșirii, aducând cu el formularul sau, dacă nu il poate printa, completând o copie pe care forțele de ordine o au asupra lor.
Motivul care va fi indicat în autocertificare poate fi verificat de către forțele de poliție, care pot denunța persoana controlată dacă aceasta a declarat în mod fals și dacă iese din casă fără un motiv valid (exemplu: dacă declar în autocertificare că mă întorc de la stomatolog, iar carabinierii descoperă că acel cabinet stomatologic e închis; dacă declar că merg să duc medicamente bunicii mele bolnave, dar poliția mă însoțește în apartament și descoperă că nu este nicio bunică dar în schimb sunt acolo prietenii mei pentru seara de poker).
În legătură cu sancțiunile, spre deosebire de interdicții, am observat puțină confuzie.
O avertizare fundamentală: sancțiunile pentru cine nu respectă interdicțiile date de guvern pentru coronavirus nu sunt simple amenzi de natură administrativă: plătesc și gata. Cine nu respectă aceste ordine comite o infracțiune, care implică un proces penal (cu necesitatea de a fi apărat de un avocat) și, în caz de condamnare, pedeapsă cu închisoarea sau amendă, care va apărea în cazier.
Infracțiunile de care poate fi acuzată o persoană care nu respectă interdicțiile sunt mai mult de una (chiar dacă în realitate în opinia mea există diverse argumentări juridice pentru a te apăra eficient de unele dintre acestea).
Dacă cineva, nerespectând ordinul, nu stă acasă deși ar fi trebuit să stea, poate fi acuzat de ” Neobservanța prevederilor autorităților” (articolul 650 din codul penal, pedeapsă de până la 3 luni de arest sau 206 euro amendă).
Dacă în autocertificare cineva declară în mod fals, poate fi acuzat de ”Falsitate ideologică într-un act public” (articolul 483 din codul penal, pedeapsă de până la 2 ani de închisoare) sau pentru ”Falsă mărturie sau declarație către un oficial public cu privire la identitatea sau calitățile personale proprii sau ale altora” (articolul 495 din codul penal, pedeapsă de până la 6 ani de închisoare).
Dacă cineva apoi este considerat responsabil, din culpă sau intenționat, sa a provocat o epidemie (sau – atenție – a provocat o ulterioară răspândire foarte gravă) poate fi acuzat și condamnat pentru infracțiunile, printre altele, de epidemie din culpă sau intenționată (articolele 452 și 438 din codul penal), care prevăd pedepse foarte severe, ce pot ajunge de-a dreptul – da, e adevărat – la închisoare pe viață.
Gabriele Dallara
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
Gabriele Dallara e avocat pledant în fața Curții de Casație cu biroul în La Spezia și judecător onorific la Tribunalul din Genova. Printre altele a fost profesor cu contract de drept sanitar și dreptul muncii la Universitatea din Genova și de drept procesual penal la Școala de specializare pentru profesii legale al Universității din Pisa. De mulți ani reprezintă cetățeni și asociații române în toată Italia. Puteți trimite întrebările voastre juridice pentru a le supune la răspuns la adresa de poștă electronică [email protected]
