M.S., în vârstă de 25 ani, cetăţean român cu reşedinta la Roma, ne solicită consilierea în următoarea chestiune de natură juridică.
Astfel, arată M.S., “ în 2009, am fost condamnat de către o instanţă penală din România, la patru ani de închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie. Condamnarea s-a realizat cu suspendare sub supraveghere stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani, timp în care trebuie să mă prezint conform sentinţei , din trei in trei luni la întrevederile cu consilierul din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunal.
Din anul 2010 locuiesc in Italia, cu familia, părinţii şi sora mea, iar de la începutul anului 2011 am un loc de muncă stabil.
Obligaţia de a mă prezenta la trei luni în România la întrevederile stabilite cu consilierul de probaţiune este o problemă pentru mine, am înţeles că, dacă nu ma prezint există riscul sa execut pedeapsa cu închisoarea. Ce pot să fac?”
Avocatul răspunde:
Situaţia cititorului este una frecvent întâlnită. Fără supravegherea părinţilor care lucrează în străinătate mulţi tineri au căzut victime ale anturajului nepotrivit sfârşind prin a comite infracţiuni şi în consecinţă au fost condamnati.
Ulterior, familia a înţeles importanţa reunirii sale iar aspectele economice au determinat reîntregirea pe teriotoriul statului în care părinţii îţi desfăşurau activitatea.
Deşi legislaţia în materia cooperarii internaţionale nu permite transferul supravegherii acestei personae către un serviciu echivalent din statul în care îşi are actualmente reşedintă, există totuşi posibilitatea modificării frecvenţei cu care condamnatul trebuie să se prezinte la evaluările periodice .
Ii recomandăm să introduca la instanţa româna din raza tribunalului la care este sub supraveghere o CONTESTAŢIE A EXECUTĂRII PEDEPSEI.
Art. 461, lit d din Codul de procedura penală îi permite aceasta, indiferent de momentul la care a survenit condamnarea , câtă vreme, în prezent măsurile dispuse faţă de condamnat sunt de natură să impiedice scopul pentru care au fost dispuse adică reeducarea şi reintegrarea socială a acestuia.
Daca persoana aflata într-o astfel de situaţie a fost până în prezent consecventă programului stabilit cu Serviciul de Probaţiune, a obţinut evaluari care denotă capacitatea sa de adecvare socială, dorinţa de depăşire a problemelor care au condus la săvârşirea infracţiunii şi diminuarea riscului de reiterare a comportamentului infracţional, precum şi faptul că are în străinătate o preocupare constantă de natură să determine reintegrarea socială- lucrează sau studiază- exista posibilitate modificării de catre instanţă a termenului existent de a se prezenta din trei in trei luni la consilierul de probatiune.
O astfel de cerere poate fi depusă la instanţa românaăcompetenta şi de către reprezentantul legal, apărătorul condamnatului, nefiind necesară deplasarea sa suplimentară în România.
Odată aratate instanţei dovezi privitoare la integrarea reală a petentului în alt stat instanţa poate dispune ca Serviciul de Probaţiune sa stabilească un plan personalizat de supraveghere a acestuia la termene diferite faţă de cele impuse prin sentinţa iniţială, cu o frecvenţă redusă.
Chiar dacă se menţine condamnarea cu suspendare sub supraveghere modul de executare poate fi modificat dând posibilitatea personei în cauză să aibă toate condiţiile pentru reintegrare socială , obţinerea unui venit, continuarea studiilor.
Avocat Geta Lupu – Baroul Iaşi