Nandor Czika nu a vrut să ajungă în Marea Britanie, dar acum și-a deschis o afacere aici și intenționează să rămână.
L-am întâlnit pe Nandor în Stevenage, la 30 de mile de Londra, în Town Center, unde vinde Kurtos Kalacs. Este afacerea lui și este încântat pentru că simte că o să-i meargă bine. Afacerea este nouă și pentru el, dar mai ales pentru britanici, pentru care colacii ungurești sunt cele mai „exotice” lucruri pe care le-au mâncat.
Din România în SUA
Nandor ne-a spus că în România a lucrat ca agent comercial pentru o firmă de medicamente și că de fapt nu i-a mers niciodată rău din punct de vedere financiar. „Totul a început când șeful meu direct și-a dat demisia de la firma la care lucram. Atunci eu, împreună cu alți colegi, l-am urmat, pentru că am fost un colectiv foarte unit. Ne-am angajat la o altă firmă de medicamente care, pe românește, ne-a dat țeapă nouă, propriilor săi angajați. Atunci am început să înțeleg că locul meu nu este acolo”.
Din SUA în Anglia
În 2004 a primit o ofertă de muncă din SUA, așa că Nandor a pus în balanță avantajele și dezavantajele. „M-am gândit că cel mai bine ar fi să plec, mai ales pentru că voiam să îi ofer copilului meu șansa să învețe în SUA, după care cel mic să își facă o viață mai bună decât ar putea avea în România. Așa că am plecat.”
„Am luat-o de la zero în SUA, pot să o iau de la zero și în Anglia”
După numai 4 ani s-a mutat înapoi în Europa, mai exact în Anglia. L-am întrebat de ce a ales tocmai Stevenage. „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Distanța poate distruge orice relație și poate asta s-a întâmplat și în cazul meu. Am venit în Anglia pentru a fi aproape de cel mic, care între timp s-a mutat cu mama lui aici. Chiar dacă în SUA începusem de la zero și îmi construiam o carieră, familia a fost mai importantă. Am luat-o de la zero în SUA, pot să o iau de la zero și în Anglia”.
„Am început de la zero în Italia!”
Ce înseamnă să o iei de la zero în Anglia?
„Românii nu au drept de muncă, așa că a trebuit să mă înscriu la facultate pentru a obține acest drept. Am mers la Cambridge, la Anglia Ruskin University, unde am făcut un an de International Business School. Pentru că lucram, livram pizza, nu am reușit să continui. Cele 30 de mile dus și 30 întors în fiecare zi, plus munca, mă epuizau fizic.
Apoi am încercat să merg la o altă facultate, una tehnică de data asta. Îmi plăcea la nebunie iar profesorii erau încântați că au un student atât de interesat de materiile lor. Din păcate și aici a intervenit problema timpului și a banilor. Trebuia să mă întrețin – la facultate mi se cerea să fiu de la 9 la 17 iar la serviciu de la 15 la 24. Am ales serviciul”.
Românii trebuie să renunțe la atât de multe pentru a reuși?
„Nu cred că este chiar așa. Am 35 de ani și poate am vrut prea multe și prea repede pentru vârstă mea. Dacă nu e prea târziu, după ce o să pun pe picioare afacerea asta, este posibil să mă întorc la școală”.
„Mi s-au propus afaceri dubioase și câștiguri fabuloase”
Cum vă tratează românii din Anglia?
„În prima parte a șederi mele aici am întâlnit tot felul de români. Mi s-au propus afaceri dubioase și câștiguri fabuloase. Este greu să reziști, chiar fiind un om integru. E greu să reziști pentru că nu stai bine cu banii, îți dorești mai multe și poți cădea ușor în plasa acestor oameni. Norocul meu a fost că am rupt orice legătură cu respectivii și acum am reușit să îmi filtrez cunoștințele. Românii cu care sunt prieten acum mă ajută de câte ori au ocazia, chiar dacă uneori e vorba doar de o vorbă bună”.
Ați fost agent de vânzări, de unde ideea de Kurtos Kalacs?
„Eu sunt jumătate ungur, probabil v-ați dat seama după nume, așa că am în sânge Kurtosii. Am afacerea asta în cap de cel puțin un an și va spun sincer că de atunci mă lupt să o realizez. Mereu a intervenit ceva. Până și echipamentele, sunt aduse din România și mi-a luat mai mult de 4 luni să le procur. Între timp m-am căsătorit, am un băiețel, așa că anul asta mi s-a părut lung cât o viață de om”.
Care este secretul succesului?
„Deocamdată nu pot spune că am un mare succes. Am început acum 4 săptămâni și astăzi este prima zi în care am vândut absolut toți kurtosii. Ca orice început este greu. Am aflat că tradiția în complexul asta este să se facă pariu pe cât rezistă o afacere noua. Mie mi-au dat maxim două săptămâni. Suntem în săptămâna a 4-a și deja cei care pariau sunt clienții mei permanenți”.
Totuși, clienți sunt, vânzările merg, cum ați reușit?
„Cum spuneam, am fost agent de vânzări. Ca vânzător înveți multe. Succesul vine de la sine când știi că ai un produs bun care merită promovat. Cel mai bine se pare că funcționează mostrele. Oricine vine la mine primește un mini-kurtos din partea casei. Sar în sus de bucurie (în gând firește) când oamenii se întorc și mai cumpără. Cel mai frumos sentiment îl am când un client care a cumpărat vine cu un prieten de-al lui și îi spune: Ia, gustă, vezi ce bun e? Ți-am spus eu!”.
„Englezii mă întreabă de obicei cum se mănâncă”
Ce spun britanicii de Kurtos Kalacs?
„Încercând să îmi fac reclamă, am trimis câțiva la ziarul local, împreună cu o carte de vizită. Mi-a răspuns directorul de acolo – produsele sunt minunate, toți colegii au fost încântați, dar el a gustat doar foarte puțin, sugerându-mi elegant că ar trebui să îi mai trimit. Am înțeles că… e de bine. Englezii mă întreabă de obicei cum se mănâncă. Cum nu am mereu timp să le explic, am început să le spun – cu cafea se mănâncă. Acum, în fiecare dimineață, am un grup de englezi care vine să îi cumpere pentru a-i mânca la cafea. Una peste alta, vânzările cresc și sunt optimist”.
Cât se câștiga dintr-o astfel de afacere?
„Asta este întrebarea pe care am auzit-o poate cel mai des de la români. Tot ce pot să spun este că trebuie privită că o afacere. În momentul acesta nu câștig suficient de mult încât să pot întreține familia din asta. Deocamdată plătim chiria spațiului, ingredientele, buteliile și rămân ceva bani pe care îi reinvestesc. Actuală soție este cea care aduce banii în casă. Avem și un băiat de 9 luni și va dați seamă că ne este destul de greu, dar muncim împreună și avem încredere că o să fie bine”.
Planuri de întoarcere în România?
„Părinții noștri sunt în țară, așa că vom merge ocazional. Știți, în Anglia o poți lua oricând de la zero, pe când în România este de o sută de ori mai greu. Chiar dacă am mulți prieteni, nu cred că aș mai putea. Să nu mă înțelegeți greșit, mi-e dor de țară, dar deocamdată ne e bine aici. Ne-am adaptat, avem prieteni, ne place cultura britanică și vrem să lăsăm ceva în urmă. M-ați întrebat mai devreme cât se câștigă. Satisfacțiile nu vin în primul rând de la bani. Banii sunt doar un accesoriu. Satisfacțiile vin din multe alte surse, care în Anglia se găsesc din belșug. V-am spus, până și zâmbetele clienților, faptul că se întorc, mă fac fericit”.
Il găsiti pe Nandor in Stevenage, in Town Center, mândrindu-se ca este singurul român care face Kurtos Kalacs in Marea Britanie.
Dan Suliman, Ziarul Românesc UK
