Un italian stabilit de 10 ani la Bucureşti, Andrea Menna, originar din Vasto (Abruzzo), într-un interviu acordat publicaţiei vastoweb.com, se declară mulţumit de România şi ia apărarea românilor care emigrează: între ei există doar o minoritate care comite infracţiuni, majoritatea fiind formată din oameni cinstiţi şi muncitori.
Andrea contrazice mitul unei Justiţii româneşti care ar fi mult mai dură decât cea italiană: pedepsele sunt la fel, numai că, spune el, procesele sunt mai rapide. Italianul mai spune că România oferă condiţii pentru întreprinzători mai bune decât oferă Italia. Iată cum vede comunitatea românească din Italia un membru al comunităţii italiene din România.
În faptele de cronică, după episoade care au avut ca protagonişti negativi cetăţeni români, se pare că există tendinţa de a “da vina” mereu pe străini.
«Prejudecata faţă de cel diferit a existat dintotdeauna şi cred că va exista mereu. Mai ales în momentele de criză, un mecanism simplu este acela de a da vina pentru tot pe străini, pe altul, pe cel pe care nu-l cunoşti.
Faţă de români există un micro-fond de adevăr, în sensul că printre persoanele care sosesc în Italia există cu siguranţă persoane care comit infracţiuni.
Însă persoanele care comit infracţiuni sunt o minoritate în faţa unei majorităţi care în schimb lucrează şi face munci pe care altfel noi nu le-am face.
Problema este că întotdeauna face mai multă rumoare unul care comite infracţiuni decât ceilalţi 99 care nu comit. Şi trebuie ţinut cont că este adevărat că există cei care comit infracţiuni, dar este vorba în mare parte de microcriminalitate.
Apoi există marea infracţionalitate financiară, făcută de popoare mai “dezvoltate” care nu se vede, în schimb “hoţul de găini” este cel care trebuie să plătească.»
Italienii care ne apără imaginea/ Chiara Schirosi lansează o campanie online: “Gata cu rasismul!”
„Cei care comit infracţiuni când sosesc în Italia sunt foarte, foarte puţini”
Trăind în România, ce percepţie ai privind emigraţia către Italia?
«România este o ţară care, în general, funcţionează, nici mai mult nici mai puţin decât altele. Cei care emigrează sunt persoanele care nu găsesc altceva de făcut, care nu sunt specializate, nu sunt formate, care pleacă dintr-o situaţie de mare necesitate şi provin în principal de la ţară.
Locuitorul de la oraş nu visează astăzi să plece din România, pentru că se găseşte de lucru şi pentru moment economia funcţionează, salariile au crescut.
Cei care comit infracţiuni când sosesc în Italia sunt foarte, foarte puţini, faţă de cei care au emigrat. Însă cei puţini fac mai multă rumoare decât cei mulţi.
Apoi, cu cât o persoană este marginalizată, cu atât este împinsă să găsească soluţii ilicite, pentru că odată ce intră într-o ţară într-un fel sau altul trebuie să rămână.»
„În România pedepsele nu sunt mai mari ca la noi”
Deseori s-a considerat că românii se simt “mai liberi” să comită acţiuni ilegale în ţara noastră faţă de a lor întrucât acolo sunt pedepsiţi în mod sever în timp ce aici nu sunt.
«În România pedepsele nu sunt mai mari ca la noi. Şi nu ştiu cât poate o pedeapsă severă să fie un factor de descurajare. De altfel nici măcar pedeapsa cu moartea din Statele Unite nu împiedică comiterea de crime.
Aşadar, nu cred că violenţa sau nivelul de ameninţare cu sancţiunea are un raport direct cu nivelul de infracţiuni. Problema este alta: nu este adevărat că în România plăteşti mai mult.
Pur şi simplu în România, după o proces ce durează relativ o perioadă scurtă, pedeapsa o ispăşeşti, la fel ca în alte ţări.
Problema este în Italia, unde poţi comite infracţiuni cât vrei, dar nu ispăşeşti niciodată pedeapsa.»
Tu cum ai ajuns în România?
«M-am dus în 2003, când eram student, cu proiectul Erasmus şi apoi am rămas pentru a face cercetare pentru lucrarea de licenţă.
Trebuia să stau şase luni, au trecut aproape zece ani. După un an de studiu am început să învăţ limba, m-am acomodat destul de bine şi s-au deschis perspective de muncă în două domenii.
În cel al economiei private şi în cel academic. Am profitat de ambele ocazii.»
Cum se simt italienii în România?
«Prezenţa italiană ar trebui să fie cea mai importantă în rândul comunităţilor străine. Există zeci de mii de firme, atât italiene cât şi mixte, italo-române.
Este o ţară parteneră importantă şi trebuie să ţinem cont de acest lucru atunci când vorbim de români în Italia.
România dă oportunităţi unor întreprinzători care în Italia nu ar avea posibilitatea să facă ceva. Eu lucrez în acest moment la o mare firmă, Siveco Romania, şi mă ocup de partea de proiecte finanţate de Comunitatea europeană şi de Fondul social european.
Pe lângă aceasta sunt profesor la două universităţi, la cea de stat din Bucureşti şi la una privată. Desfăşor munca de profesor de 7 ani, predau materii precum ştiinţele politice, relaţiile internaţionale, teoria democraţiei.»
Există riscul ca această imagine negativă comunităţii române din Italia să ducă la o situaţie progresivă de izolare şi neplăceri?
«Există două niveluri. Unul este cel naţional, şi depinde de propagandă şi de cum sunt filtrate ştirile pe mijloacele de comunicare. E clar că astfel se influenţează judecata cetăţenilor. Dacă la nivel naţional există o singură linie, sunt puţine de făcut. Trebuie să fim atenţi să nu o luăm pe panta alunecoasă. Unica soluţie este aceea a integrării.
Problema ar trebui să aibă o rezolare facilă, fiindcă sunt “asimilabili” sau “uşor de asimilat”, spre deosebire de ceea ce ar putea fi în cazul altor comunităţi etnice.
Ei se simt verişorii noştri, sunt latini, România este o oază de latinitate într-o zonă slavă, aşadar nu ar trebui să fie foarte dificil să se găsească o soluţie. Aş vrea să fiu pozitiv şi optimist. De obicei la nivel local şi interuman, italianul tinde să urle mult, dar apoi rasismul nu-l manifestă. Să ne amintim că fiecare vastez are zilnic de-a face cu unii români.
Sunt unii care au o îngrijitoare sau femeie de servici româncă, la bar sau la restaurant e chelnerul român şi cred că se reuşeşte să se convieţuiască bine. Dacă ar fi existat xenofobie sau rasism aceste persoane ar sta ascunse.
„În sectorul privat salariile sunt egale dacă nu chiar mai mari decât în Italia”
Eu cred că fenomenul imigraţiei s-a stabilizat şi ar trebui să se reducă, pentru că ţările occidentale o duc tot mai prost din punct de vedere al ofertei de muncă.
În schimb ţări precum România se ţin bine. În sectorul privat salariile sunt egale dacă nu chiar mai mari decât în Italia. În România pentru a deschide sau a închide o firmă e nevoie de o zi şi de mai puţin de o sută de euro.
Pentru a face recurs împotriva unei licitaţii publice nu ai cheltuieli. În România prim-ministrul poate fi chemat în judecată de un cetăţean obişnuit şi poate pierde procesul. Aceste lucruri nu se văd în multe ţări occidentale. Există lucruri care merg foarte bine, aşa cum în mod clar există situaţii problematice.
Cei care greşesc e just să plătească şi să se facă astfel încât să nu se mai întâmple. Dar aceste comportamente nu trebuie să fie în detrimentul majorităţii care se comportă în mod corect.»
