Are un nume de înger şi seamănă cu o păpuşă Barbie. Angela are 30 de ani şi o fetiţă de 13 ani şi a venit dintr-un sat din Moldova la 22 de ani în Sicilia, pentru trei luni să ţină locul unei „badante”.
La 30 de ani are o istorie de viaţă impresionantă. În satul ei nu era liceu, familia era numeroasă, compusă din părinţi şi cinci copii, aşa că au trimis-o la o şcoală de meserii, mecanică industrială. Îi plăcea şcoala, învăţa bine şi era foarte cuminte.
Stătea în gazdă. Când a terminat cei doi ani s-a întors acasă, dar un băiat din satul vecin, mai mare ca ea cu 11 ani a plăcut-o şi s-a prezentat părinţilor declarând că are intenţii serioase. La 16 ani, fata cu nume de înger nu avea intenţii de căsătorie, dar părinţii au sfătuit-o să-l privească cu atenţie pe tânărul dintr-o familie de gospodari.
La primul bal de la sat la care s-a dus, tânărul a profitat de inocenţa ei şi a lăsat-o însărcinată. Ameninţarea lui că se va duce şi va spune tot părinţilor ei au speriat-o şi aşa a acceptat cererea în căsătorie pentru a nu provoca ruşinea familiei.
O verişoară de-a ei mai mare, careia îi încredinţase unicul secret al vieţii sale i-a spus: „Mărturiseşte părinţilor tăi! Tu eşti minoră; el va fi pedepsit; nu trebuie să te căsătoreşti fiindcă el te obligă„. Nu a ascultat-o, de teamă. După mai mulţi ani, când mama ei a aflat i-a spus: „Draga mamei, puteai să-mi spui!”.
S-a măritat şi s-a mutat la familia soţului. El a devenit un tiran, după beţiile straşnice aplicându-i şi ei corecţiile fizice pe care le văzuse în familia lui. A născut un copil slabuţ, după un chin extraordinar la spital, unde nu a fost băgată în seamă de medici şi asistente, fiindcă nu cotizase. A rezistat cu el până ce a împlinit copilul trei ani.
Evadarea
„La o sărbătoare de Sfântul Dumitru a plecat cu căruţa să aducă ceva de la moară. S-a oprit la barul satului şi acolo l-a uitat Dumnezeu. A venit spre dimineaţă pe la trei, a făcut scandal împreună cu alţi doi prieteni, mi-a murdărit de noroi toate cuverturile bune de sărbătoare, mi-a făcut casa ca la porci. În momentul acela m-am luminat: până aici! Cumnata mea m-a ajutat, cu fiica ei. Cumnata mea a ieşit cu copilul, fiica ei cu câteva hainuţe şi eu cu hainele de pe mine m-am ascuns la o vecină care locuia în faţa staţiei de autobuz de la sat. La ora în care a sosit autobuzul, eu am ieşit repede din casă, cumnata mea mi-a dat fata şi nepoata mi-a dat plasa de hăinuţe. Acasă ai mei m-au primit, spunând doar: „Dacă eşti sigură, noi te ajutăm cum putem, rămâi acasă”.
El a venit, a făcut scandal, poliţia nu se amesteca, el ţipa că vrea copilul. L-a bătut pe tata, pe mama şi nici un vecin nu a mişcat un deget. Când am văzut că avea o bărdiţă de tăiat lemne, deasupra capului meu i-am spus: „Ia-l”. După două săptămâni, depusesem actele de divorţ, judecătorul mi-a spus să mă duc să-mi iau copilul… (Plânge)… I-am spus că mă omoară dacă mă duc la el acasă.
Mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus, soacră-mea spălase toate hainele copilului, le întindea. El, mort de beat, stătea pe pat. Copil era într-un tricou şi ciorăpei; aşa l-am luat, l-am învelit în geaca mea şi am plecat. Am rămas la părinţi, mi-am găsit de lucru într-o fabrică de confecţii italiană care producea pentru Benetton.»
Italia
După un an, Angela a venit la muncă în Sicilia. „Am plecat în locul unei vecine în Sicilia să fiu doamnă de companie unei bătrâne profesoare, Anna. Am lăsat copilul cu ai mei şi am venit în Italia. Aş fi preferat să-mi spună vecina adevărul în faţă… După doi ani ce lucram la ea şi la fiica ei, care avea o pizzerie şi acolo făceam curat, am început să slăbesc brusc şi să tuşesc cu sânge. Vecina nu s-a mai întors fiindcă făcuse TBC. Bătrâna avea TBC, dar nici unul nu-mi spusese.
M-au dus la medicul de familie care mi-a spus că e o răceală, mi-a dat antibiotice puternice. Am făcut febră, deliram, dar eram conştientă cu nu aveam permis de şedere. Până la urmă m-au dus la spital, apoi am fost transferată la Palermo, unde trei luni am zăcut între viaţă şi moarte.
Mi-au făcut un tratament cu un medicament experimental şi mulţumesc lui Dumnezeu, am fost salvată. Mă gândeam doar la fetiţa mea. Îi sunt recunoscătoare medicului care s-a ocupat de mine, dar şi bătrânei pe care am îngrijit-o, care m-a ajutat cum a putut. Între timp a murit şi eu mi-am căutat alte servicii, fie ca badante, fie la curăţenie.”
Acum lucrează într-un magazin, pentru 800 de euro pe lună. „Mi-am adus o soră care lucrează şi ea, iar de doi ani mi-am adus fata aici. Suntem lună de lună la zero, între plătit chiria, cumpărat cele necesare şi muncă, dar suntem senine. Am un prieten italian, poate dă Domnul să ne căsătorim când o să ne permitem. El lucrează electrician, dar cu criza care este, lucrurile nu merg foarte bine. Dar prin câte am trecut, cred că nu-şi imaginează nici o italiancă pentru care am lucrat. Aici femeile sunt protejate. Nu mă duc în România prea curând, când îmi este dor de-ai mei, vin ei”.
Crina Suceveanu
Citește și:
Serial GR, Vieţi de ”badante” în Italia: ”La noi, mori în casă de foame”
Serial GR 2/ Vieţi de “badante” în Italia: “Bătrânii au încercat să mă violeze”
Serial GR 3/ Vieţi de ”badante”: ”Am voie să fac baie o dată pe săptămână”
Serial GR 4/ Vieţi de “badante”: “Lucrez la o familie bogată. Mi-au spus: adu copilul aici!”
Serial GR 5/ Vieţi de ”badante”: Vinul veseliei
Serial GR 6/ Vieți de ”badante”: ”Toată viața am muncit la negru”, povestea unei românce din Sicilia
Serial GR 8/ Vieți de ”badante”. ”Din primii bani mi-am cumpărat blugi, un trening şi ciocolată. Restul am trimis acasă” Serial GR 9/ Vieţi de ”badante” în Italia: ”Am stat la un italian de 70 ani, avea un harem cu românce”
