Adrian Grigor, după o adevărată odisee, a ajuns intermediar de credite în Italia. Aflăm de la el că la obţinerea creditelor, românilor li se pun aceleaşi condiţii ca extracomunitarilor. Cineva ar trebui să sesiseze intituţiile de garanţie ale drepturilor cetăţenilor români în acest domeniu. In legătură cu recenta criză finaciară, Adrian Grigor recomandă prudenţă la modificarea condiţiilor de creditare.
Portul informatizat
Adrian Grigor, 29 de ani, a venit în Italia acum patru ani, să-şi încerce norocul, ca mulţi alţi tineri români. În România tocmai terminase facultatea de Agronomie din Cluj Napoca şi lucra deja ca inginer. Dar a decis să-şi schimbe viaţa de la o zi la alta şi să vină în Italia. Singura persoană pe care o cunoştea era un român din Calabria.
Ajuns în Calabria, a găsit de lucru pe un mic şantier naval, ca muncitor necalificat. Fiind clandestin, muncea la negru chiar 12 ore pe zi, cot la cot cu alţi români în condiţiile lui. Plata pe lună era de 700 de euro.
Dar Adrian nu s-a dat bătut. Datorită spiritului de iniţiativă şi priceperii organizatorice, a ajuns în puţin timp, să gestioneze portul turistic pe care îl restructurase ca muncitor necalificat.
“Primul lucru pe care l-am făcut a fost să pun toată gestiunea portului pe calculator. Ei încă notau totul pe caiete! Astfel am organizat activitatea în port, cu intrările şi ieşirile bărcilor, evidenţa contabilă, relaţiile cu clienţii”, ne spune Adrian.
Deşi devenise indispensabil, salariul lui a rămas neschimbat: 700 de euro, la negru. La fel şi situaţia de clandestin.
După un sezon în port, Adrian şi-a dat seama că în Calabria nu are mari posibilităţi de carieră. Deci a decis să o ia de la capăt la Roma.
Specializare: cărţi de credit
“Când am ajuns la Roma, venind din Calabria, m-am simţit dintr-odată… mai liber”, spune Adrian. În capitală a început tot cu munca necalificată la negru. A lucrat într-un important spital ca operator sanitar, asistând bolnavii internaţi.
Schimbarea a avut loc odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Fiind cetăţean comunitar, Adrian Grigor a putut să se angajeze la Vodafone, mai întâi în telecomunicaţii, apoi pregătind contracte pentru cărţi de credit.
S-a specializat în domeniul consultanţei financiare. A urmat cursuri de pregătire şi a obţinut atestat ISVAP şi de consilier financiar. S-a înscris în RUI – Registrul intermediarilor de asigurări din Italia. A câştigat şi 1800 de euro pe lună, deşi “aproape 500 se duceau pe taxe, având un contract pe proiect”.
În prezent, Adrian este cooptat de o importantă firmă de credit din Roma, unde se ocupă de majoritatea contractelor cu cetăţenii străini. El formează, la rândul său, operatori în asigurări: “Îmi formez propria mea reţea, care are în prezent de 11 persoane, în mare parte români, cu care am o colaborare extraordinară. Personal ştiu ce înseamnă munca în Italia şi gândesc mai mult cu inima când am o persoană care vine pentru o consultanţă.”
Românii, discriminaţi financiar
Adrian ne prezintă tipologia clientului român: “Românii din Italia sunt buni platnici, am întâlnit puţini care să nu-şi fi onorat plăţile. Preferinţele românilor de a opta pentru un credit în Italia sau România sunt destul de subiective. Sunt mulţi cei care decid să-şi cumpere casă aici. Dar am observat că românii sunt deseori discriminaţi în ceea ce priveşte împrumuturile. Un italian, de exemplu, are nevoie de un contract de cel puţin
6 luni pentru a obţine o finanţare. În teorie, şi comunitarii ar trebui să beneficieze de acelaşi tratament. Dar românilor li se aplică tratamentul extracomunitarilor. Adică li se cere un contract de cel puţin doi ani de zile. Se pare că băncile încă nu ştiu sau nu vor să ştie că noi facem parte din Uniunea Europeană!”.
O altă problemă a românilor este că patronii plătesc o parte din salarii la negru. “Mulţi vin la mine şi îmi zic: eu câştig 1300 de euro, dar pe hârtie doar 700. Alţii efectiv muncesc la negru. Eu le zic: dar banca de unde să ştie că tu câştigi 1300? Şi prin urmare nu reuşesc să-şi cumpere casă sau să obţină credit.”
Visul unei case
Românii preferă casele din afara Romei, sunt mai ieftine: “Cei mai mulţi români care vin la mine îşi cumpără case în afara Capitalei. De multe ori se întâmplă ca mai mulţi membri ai familiei să contracteze creditul, practic cumpără casa în comun”.
Adrian Grigor vrea să dea un sfat financiar românilor: “Să fie foarte atenţi când merg sa ia un împrumut, să citească bine contractul şi atenţie la dobândă. Multe societăţi iau banii pentru o consultanţă, chiar sute de euro, fără nici o asigurare că împrumutul va fi acordat! Nu trebuie să aibă încredere în cei care cer banii în avans!”
Acum, în ciuda crizei imobiliare şi financiare, românii continuă să cumpere case în Italia
Problema e că ratele încep să crească. În 2007, peste 10.000 de conaţionali şi-au cumpărat case la Roma şi împrejurimi, conform datelor publicate de Raportul Caritas Migrantes 2008.
Majoritatea şi-au achiziţionat casele prin împrumut bancar şi acum constată cu îngrijorare că rata variabilă a crescut simţitor. În Italia, dobânda medie pentru un împrumut cu rată constantă e de 5,40%, iar cu cea variabilă circa 5,70 %. Dobânda medie cu rată fixă pe 30 de ani e în schimb de circa 6%.
Conform unei noi legi a guvernului Berlusconi, toţi cei care au un împrumut cu dobândă variabilă pot renegocia condiţiile împrumutului. Nu toţi cunosc însă capcanele pe care un nou împrumut sau o renegociere le pot avea. „Marea majoritate a celor care au contractat un mutuo (împrumut) în anii trecuţi a optat pentru o rată cu dobânda variabilă”, explică Adrian Grigor.
„De circa un an lumea observă că rata creşte. Dacă o familie plătea, de exemplu, 950 de euro pe lună la începutul anului 2006, acum a ajuns să plătească până la 1300 de euro lunar. Diferenţa este foarte mare, mai ales că ratele au fost stabilite şi în funcţie de venitul familiei respective. Unii au început sa fie cuprinşi de panică. Prin urmare, multe din operaţiunile financiare pe care românii le fac în ultimul timp sunt înlocuiri sau renegocieri ale împrumului pentru casă”.
Pericole ascunse
Noua lege ar trebui să ofere un instrument de tutelare tocmai familiilor care nu reuşesc să platească integral rata lunară a împrumului. Adrian Grigor explică mecanismul şi pericolele unei noi negocieri: „Noua lege permite într-adevăr renegocierea împrumutului. Prin urmare, se poate cere băncii micşorarea ratei. Dar atenţie: asta nu înseamnă că respectiva familie are numai de câştigat. Clientului i se deschide de fapt un cont curent care merge în minus, în funcţie de diferenţa dintre cele două rate. La sfârşitul împrumutului, peste 20, 25 de ani, clienţii se trezesc cu un alt împrumut, ce constă în suma diferenţelor neplătite. Iar pe suma ce rămâne de achitat se aplică o dobândă de 4,5%. Nu întotdeauna băncile explică bine acest lucru propriilor clienţi.”
Iată unul din cazurile cele mai des întâlnite: dacă un client are trei rate de câte 1100 de euro neplătite, i se deschide un cont în roşu. Să zicem că el obţine o renegociere şi o nouă rată constantă de 900 de euro lunar. Deci el are 3300 de euro datorie. Contul în roşu i se deschide cu 3300 de euro, la care se adaugă diferenţele acumulate, de 200 de euro lunar. După ce achită împrumutul iniţial cu 900 de euro, să zicem pe durata a 25 de ani, va trebui sa plăteasca suma acumulată în contul în roşu.”
Înlocuirea împrumutului
Noii proprietari de apartamente mai pot opta, conform noii legi, pentru înlocuirea împrumutului. „În cazul acesta clientul merge într-o nouă bancă. Noul institut va plati băncii vechi ceea ce a mai rămas de plătit din împrumut, după care va prelua creditul. Un lucru pozitiv al noii legi este faptul că operaţiunile de transfer ale împrumutului la o altă bancă sunt gratuite. Doar unele bănci cer cheltuielile notariale sau există eventuale taxe de intermediere”, explică Adrian Grigor.
Criza financiară şi creşterea ratelor nu i-au speriat pe români: „În Italia, românii continuă să cumpere case. Chiar dacă unii sunt sfătuiţi să contracteze un împrumut cu dobândă variabilă, mulţi se simt mai siguri cu o dobândă fixă. Este o alegere foarte subiectivă. Fiecare îşi stabileşte rata cum se simte în siguranţă.”
Un ultim sfat al expertului: analizaţi bine durata şi modalitatea de plată a ratelor: „Dobânda variabilă, care acum e foarte înaltă, sperie pe cei care vor să achiziţioneze case. Dar pe temen lung dobânda variabilă este de preferat. Clienţii sunt avantajaţi de perioadele bune ale pieţei financiare”.
Miruna Căjvăneanu
