Marian Onţiu, 47 ani, un fost sticlar băimărean, este de mai bine de zece ani maestru în arta veneţiană a măştilor de carnaval. Românul, care lucrează la unul dintre cele mai mari magazine de măşti din Veneţia, aplică reduceri în cazul conaţionalilor care intră în "Ca' Macana", atelier situat în Cannaregio exact pe drumul dinspre Gara Veneţiei spre Piaţa San Marco.
Marian Onţiu, numit de prieteni Nicu, a plecat în urmă cu zece ani din satul său natal, Fărcaşa, aflat la 27 de km de Baia Mare. A ajuns în Italia cu "bani grei pe atunci", o viză de 3500 de mărci. Bărbatul recunoaşte că la început i-a fost greu "să prindă" secretele acestei meserii.
Secretele meserie
"În România am făcut cu totul altceva. Eu am venit să lucrez în construcţii şi uite că am ajuns să fac cu totul altceva", povesteşte amuzat românul. La început el a lucrat la patronul său, Carlos Brassesco, la modificarea casei şi încet-încet a început să lucreze şi în atelierul de măşti. "În România eram sticlar, era cu mult diferit faţă de ce sunt măştile la Veneţia. Însă nevoia te învaţă multe", povesteşte râzând Marian Onţiu, care este singurul român care face măşti de Carnaval. Acestea sunt realizate în mare parte de veneţieni şi foarte rar de străini.
Se simte criza
În perioada Carnavalului şi în special vara, turiştii sunt într-un număr mai mare. Numărul de vizitatori din Lagună de pe perioada Carnavalului din acest an, care s-a desfăşurat între 11 şi 21 februarie 2012, a fost însă mult mai mic. Asta s-a simţit în special în vânzarea de măşti şi costume. "De Carnaval este mai mult de lucru, însă criza se simte foarte mult" spune românul. Ba mai mult, preţurile la măşti faţă de anul trecut s-au micşorat "pentru că încerci să faci reduceri la vânzare", explică Marian. "Veneţia nu mai este ce a fost cândva ca turism. Vine lumea, dar nu mai cheltuie ca altă dată. Criza se simte la buzunar, ne loveşte pe toţi. Anul acesta, de Carnaval, cel mai bine s-au vândut măştile cu pene, ochelarii, măştile lui Zorro, dar şi măştile metalice. "Eu nu prea văd Carnavalul. Îl văd mai mult la televizior şi în ziar", povesteşte Marian. Asta şi pentru că în această perioadă el lucrează până seara târziu, adică la magazin "se stă în funcţie de clienţi".
Reduceri pentru români
În privinţa turiştilor români, Marian Onţiu spune că în 2002 – 2003 erau puţini. "Cu trei – patru ani în urmă veneau foarte mulţi din Bucureşti, din partea de sud a ţării. Acum, din cauza crizei, sunt mai puţini", a remarcat din atelierul său Marian. În această categorie nu intră însă şi românii care iniţial vin la neamuri în Peninsulă şi pentru o zi – două la Veneţia.
Marian este întotdeauna încântat de clienţii români: "Nu uiţi niciodată unde te-ai născut şi normal că mă bucur când îi văd". Însă el nu le vorbeşte în română imediat cum îi vede. Îi lasă să aleagă un obiect şi la casă îi anunţă că beneficiază de o reducere. Abia atunci le spune că este român. "Am încercat întotdeauna să-i tratez cât mai bine posibil", explică băimăreanul.
Chiar şi patronul italian este de acord cu acest discount pentru clienţii de naţionalitate română. În România, măştile veneţiene nu au succes, potrivit lui Marian Onţiu, "pentru că nu au bani românii de acolo". El spune că a avut un magazin la Baia Mare, dar că afacerea nu a mers: "Este ceva specific pentru Veneţia. În România nu. Poate la Bucureşti ar merge, dar în nordul ţării nu".
Concurenţa este mare la Veneţia, unde majoritatea magazinelor au la vânzare măşti. Marian este însă preocupat de invazia de marfă chinezească asemănătoare celei veneţiene. "Se copiază totul. Chinezii nu erau în urmă cu trei – patru ani atât de mulţi în acest domeniu. În ultimii doi ani au progresat enorm" spune Marian. El vrea să atragă atenţia că măştile făcute de chiunezi sunt din plastic, iar un turist trebuie să ştie să cumpere produsele originale.
Investiţii în România
Băimăreanul merge destul de des în ţară. "Tot ce am câştigat aici am investit în România. Normal că odată o să mă întorc acolo. Fiul meu e acolo, familia, mama. Inima mea este tot timpul către România. Doar că momentan la vârsta mea nu am ce să fac acasă. Sticlăria unde am lucrat s-a închis cu totul şi altceva la vârsta de 47 de ani în ţară nu ai ce face. încercăm să mergem aici. Dar o să ne întoarcem!"
"La început am zis că vin pentru doi ani, uite că au trecut zece. Nu ştii niciodată ce-ţi oferă viaţa şi viitorul. Din păcate politicienii noştri nu ne ajută să ne întoarcem acasă", completează cu tristeţe meşterul de măşti din Veneţia.
C.V.
