Adrian Hăhăianu, soţul infirmierei ucisă cu un pumn în staţia de metrou Anagnina, a acordat un interviu cotidianului Corriere della Sera, în care povesteşte greutatea de a explica copilului de trei ani de ce mama lui nu se mai întoarce. Zguduitoare scena descrisă de Adrian în interviul acordat lui Alessandro Capponi: «Fiul meu mă întreabă mereu: „Dar mama când se întoarce?”»
„Am venit în Italia pentru că vroiam o viaţă mai frumoasă, să-mi întemeiez o familie şi să am copii pe care să-i cresc cu mentalitatea italiană, care este mai bună decât a noastră”. Adrian Hăhăianu era unul dintre numeroşii români de la Roma. A fost unul oarecare timp de cinci ani, până în 8 octombrie: în acea vineri l-au chemat şi i-au spus să se ducă la spital. La Policlinico Casilino. Soţia sa fusese dusă acolo, în stare foarte gravă. „Şi în acea zi a început aşteptarea. Dar zi după zi toţi îmi spuneau că starea ei se îmbunătăţeşte şi eu mă gândeam: nu contează dacă nu va mai mişca braţul, este de ajuns să mi-o redea vie”. Maricica, lovită în staţia Anagnina cu pumnul de tânărul de 20 de ani Alessio Burtone, moare o săptămână mai târziu. „Medicii spuneau până cu o zi înainte că totul mergea bine. Apoi mă cheamă şi-mi spun că nu mai e nimic de făcut”. Şi acum? „Acum nu reuşesc să mă joc cu fiul meu, care se numeşte şi el Alessio. Stau cu el cinci minute şi apoi mă întreabă: „Dar mama când se întoarce?”. Iar eu plec, încetez să mă joc. Îi voi vorbi, îi voi explica. Dar acum are trei ani şi înainte de a-i spune vreun lucru vreau să mă consult cu un psiholog”. Adrian are 32 de ani, ochi albaştri şi barbă lungă. Şi părul i-a crescut. Avocatul Alessandro Di Giovanni îi pune o mână pe umăr şi spune că există un motiv precis în faptul că Adrian, „mereu cu un aspect impecabil”, şi-a lăsat să-i crească barba şi părul.
Adrian, scuzaţi-mi întrebarea stupidă: ce mai faceţi? „Un pic mai bine, nu bine”
De ce v-aţi lăsat barbă? „Nu pot să mă rad şi să-mi tai părul timp de 40 de zile, la noi se obişnuieşte aşa, este simbolul durerii. Apoi mă voi putea rade. Ca şi când ar fi de-ajuns 40 de zile ca să treacă durerea…”.
Din acele zile rămâne amintirea calmului, demnităţii cu cu care aţi înfruntat totul. „Îmi cereau să merg la tv… însă eu preferam să stau singur”.
Niciun moment de furie, niciodată urlete, niciodată sete de răzbunare. „Furia nu-mi place. Ce poţi face cu furia? Nimic bun. Poţi face doar rău, ţie şi altora”.
În imaginile înregistrate de camerele de luat vederi din Anagnina, se văd Maricica şi Burtone certându-se, înainte de acel pumn. Aţi înţeles ce s-a întâmplat între ei? „Nu, nu ştiu. Însă oricum nu schimbă cu nimic unica şi adevărata întrebare: cum poţi da un pumn atât de puternic unei femei? Nu ai în faţă un bărbat ameninţător, robust, înarmat. Ci doar o femeie: şi cum o poţi lovi aşa, cum? Acel băiat a distrus două familii”.
Cum e viaţa dvs. acum? „Lucrez, merg mai departe. Mă întorc acasă la zece noaptea, nu dorm niciodată în camera matrimonială, mă duc în altă cameră. Nu pot sta acolo”.
Oraşul a fost solidar cu dvs.? „La început primarul Alemanno, da. Nu numai el, toţi îmi spuneau „te vom ajuta”. Primăria a plătit taxele pentru transportarea corpului”.
Da, dar apoi? Dvs. aveţi un fiu de trei ani… „Îl voi creşte singur, dar e bine: voi munci dublu, tată şi mamă (n.r. – zâmbeşte o clipă). Eu nu cer nimic. Sigur nu pentru mine: şi dacă mi-ar da cincizeci de apartamente, nu aş şti ce să fac cu ele. Mi-ar plăcea însă ca oraşul să facă un gest în privinţa fiului meu, chiar şi numai garantându-i studiile. Un gest simbolic pentru Roma, concret şi mare pentru noi”.
Copilul este acum în România. „Da, dar îl voi aduce cu mine: nu ştiu cum voi face, poate îmi voi aduce mama să mă ajute, nu ştiu. Însă cu siguranţă îmi vreau fiul aproape”.
V-aţi schimbat ideea cum că mentalitatea italiană este mai bună decât cea română? Şi despre Roma? „Nu mi-am schimbat ideea. Nu generalizez. şi nu mă interesează dacă conduce dreapta sau stânga. Eu mă gândesc la muncă şi la familia mea”.
Dvs. aţi fost şi în misiune în Afghanistan. De ce? „Era un risc mare, însă am făcut-o pentru familia mea”.
Ce cereţi viitorului? „Nu ştiu, sunt singur acum… Mă gândesc la ceea ce trebuie să se întâmple pe termen scurt, nu-mi fac planuri. Când se vor încheia cele 40 de zile vom face în România o altă ceremonie funebră. Numai aşa se va putea ea odihni în pace. Aşadar, pentru moment, sper doar să-mi ajungă economiile pe care le aveam eu şi Maricica”.
Ce spunea Maricica despre Italia, despre Roma? „În ultimele luni spunea mereu că a găsit locul potrivit. Spunea că vrea să trăiască aici, îşi iubea munca de infirmieră. Era fericită”.
Adrian şi Maricica au stau 12 ani împreună: doi de logodnă, apoi căsătoria şi după cinci ani decizia de a veni la Roma, în 2005. Pentru că vroiau „o viaţă mai bună”. Şi credeau în acel vis, pentru că aici şi-au conceput fiul. Care acum aşteaptă în România.
(sursa: Corriere della Sera)
Istoria unei tragedii
– 8 octombrie – Maricica Hăhăianu, 32 ani, infirmieră la Roma, are o ceartă banală cu un italian de 20 ani, Alessio Burtone, care îi dă un pumn în plină figură. Femeia cade, se loveşte la cap şi intră în comă, în timp ce agresorul pleacă liniştit. Burtone este oprit de un trecător şi apoi arestat.
– 11 octombrie – Alessio Burtone primeşte arest domiciliar.
– 12 octombrie – Carabinierii difuzează imaginile agresiunii de la metrou. Şoc în Italia şi în România. Imaginile arată indiferenţa oamenilor care trec pe lângă femeia căzută.
– 13 octombrie – Maricica iese din comă, doar pentru scurt timp.
– 15 octombrie – Medicii o declară moartă.
– 18 octombrie – Burtone este dus din nou la închisoare. Sute de amici din cartier l-au aplaudat ca pe un erou şi i-au insultat pe carabinierii care l-au arestat. Burtone merge la închisoare râzând.
– 21 octombrie – şedinţa Consiliului la Municipiul X din Roma, unde se decide ca piaţa Anagnina să se numească Maricica Hăhăianu.
– 22 octombrie – Rugăciune ecumenică la Anagnina, în memoria victimei.
– 23 octombrie – Trupul Maricicăi Hăhăianu este repatriat la Oreavu, lângă Râmnicu Sărat.
– 26 octombrie – Înmormântarea.
– 12 noiembrie – Tribunalul de Reexaminare respinge cererea de revocare a închisorii pentru Burtone şi revenirea la arest domiciliar.
