Între a rămâne ȋn România, cu perspectiva unui salariu foarte mic sau fără speranţa unei realizări profesionale şi a-şi ȋncerca norocul ȋn Italia, un tânăr absolvent al facultăţii de litere din Bacău a ales a doua variantă. A venit la Bologna şi ȋn scurt timp a reuşit nu numai să se integreze foarte bine, ci şi să participe la acţiunile comunităţii, ȋnfiinţând Asociaţia Românilor din Bologna – Uniro.
Eduard Bărsan are 28 de ani, este originar din Bacău iar ȋn prezent locuieşte la Bologna. Cititor fidel al Gazetei Româneşti, a descoperit că multe situaţii prin care au trecut alţi români din Italia i se par asemănătoare cu momente prin care a trecut şi el.
„Sunt articole care descriu viaţa românilor din Italia, români care s-au confruntat cu situaţii şi probleme pe care le-am cunoscut şi eu: de la obţinerea documentelor pentru muncă, a permisului de şedere, la plata chiriei, desparţirea de ţară, familie şi prieteni, despre aspiraţii şi vise. Toate ne leagă pe noi românii care am ales să lăsăm casa pentru a veni la muncă ȋn străinătate.”
Din aula universitară, la muncă necalificată
De pe băncile facultăţii de litere, Eduard a ales munca necalificată din Italia. Are ȋnsă şi oportunitatea de a preda româna şi engleza. „Eu am venit ȋn Italia ȋn septembrie 2005. Terminasem studiile la Facultatea de Litere din Bacău, specializarea franceză-engleză. A trebuit să iau o decizie: să rămân ȋn ţară şi să ȋncerc o carieră ca profesor, traducător sau alte profesiuni bazate pe cunoştinţele mele sau să vin ȋn Italia. Au trecut de atunci şase ani, ȋn care am tot schimbat locuri de muncă, pe şantier, la o firmă de prelucrare a marmurei şi ȋn grădinărit.
In această perioadă, tânărul a avut şi colaborări cu două şcoli de limbi străine din Bologna, „T.W.Y.O” şi „Speakeasy Group”, la care, la ȋnceput preda cursuri de limba româna dar apoi: “am continuat, la cea de a doua să predau cursuri de engleza. Lecţiile le ţineam desigur după orele de serviciu terminând de multe ori şi după ora 23. Cu cea de-a doua şcoală ȋncă mai colaborez.”
Românii din Italia muncesc din greu, dar au un scop: “o viaţă mai bună”
Eduard aşteaptă o bună oportunitate pentru a-şi construi un viitor mai bun, diferit de ceea ce i se oferea ȋn ţară. „În articolele pe care le-am citit am observat că majoritatea românilor vorbesc despre locul de muncă, prezentându-l ca ceva ce au ȋn plan să schimbe. Cu toţii vor ceva mai bun şi eu cred că nu sunt diferit de ei. Ştiu că majoritatea românilor din Italia fac munci ȋn care ȋnfruntă zi de zi condiţiile cele mai grele, pe şantiere sau ȋn agricultura, ca ȋngijitoare de bătrâni şi multe altele, dar până la urmă sunt munci care acum ne permit să ducem o viaţă mai bună faţă de cea de-acasă”.
A “prins rădăcini” la Bologna, după ce şi-a cumpărat casă
În timp, satisfacţiile au ȋnceput să apară, iar achiziţionarea unui apartament la Bologna e semn că Eduard a ȋnceput să prindă rădăcini ȋn Italia. „Cu un loc de muncă stabil şi economiile făcute, am reuşit ȋn mai 2010 să cumpăr un apartament ȋn Bologna. Am avut şi satisfacţia de a munci la renovarea lui pentru a-l aduce la aspectul de acum.
Am fost ajutat de prietenii şi cunoştinţele din Bologna şi la renovări, dar şi la multe altele, de la găsitul unui ȋmprumut la bancă, la materiale de construcţii, la preţuri avantajoase. Toţi cei pe care i-am solicitat la diferite lucrări, ca zidari, electricieni sau instalatori au fost români şi nu am avut de ce să mă plâng pentru că au fost buni profesionişti.”
Uniro
La iniţiativa lui Eduard şi a unui grup de prieteni, ia fiinţă la sfârşitul anului trecut, la Bologna, o asociaţie socio-culturală, a cărui vicepreşedinte este. „În noiembrie 2010 am ȋnfiinţat ȋmpreună cu alte persoane, Asociaţia Românilor din Bologna – UNIRO, asociaţie la care am fost ales vicepreşedinte. Scopul nostru este chiar acela de a ȋmpărtăşi din cunoştinţele şi experienţele noastre, celor care ne-o cer, de a-i ajuta pe românii din Bologna şi ȋmprejurimi să ȋnfrunte mai uşor aspecte birocratice: de la completarea unui curriculum sau completarea unor formulare tip, la realizarea de traduceri. Prin colaborări cu alte asociaţii am reuşit să obţinem pentru membrii Uniro preţuri reduse şi condiţii avantajoase la numeroase servicii : cinema, muzee, magazine, dentişti, oculisti, etc .”
L-a chemat pe “Moş Nicolae” ȋn Italia
Deşi asociaţia a fost ȋnfiinţată de puţin timp, membrii săi au realizat câteva acţiuni frumoase. „Într-o ţară străină, putem să simţim ȋn continuare că suntem români. Putem să ne aducem aminte de cultura şi tradiţiile noastre, să sărbătorim momentele importante, aşa cum făceam şi acasă. Pe 6 decembrie 2010 am sărbătorit ȋmpreună cu membrii asociaţiei, organizând spectacolul „Poveşti la gura sobei de Moş Nicolae”. Copiii, cu vârste ȋntre 5 şi 12 ani au spus poveşti , poezii şi au cântat cântecele şi colinde.
Toţi copiii au fost răsplătiţi cu dulciuri iar primii trei care au recitat cel mai frumos au primit premii, din care cel mai important era o bicicletă. Participanţii au fost numeroşi, copiii au ȋnţeles sensul sărbătorii de Moş Nicolae şi l-au comparat cu sărbatoarea italiană, Befana. De asemenea, ȋn data de 8 martie, alături de alte asociaţii ale comunităţilor de străini din Bologna a fost organizat spectacolul „8 Martie Internaţional”. Asociaţia Uniro le-a oferit tuturor doamnelor şi domnisoarelor un marţişor, şi a pregătit un moment muzical.
Şi celelalte comunităţi au pregătit momente muzicale sau dansuri tradiţionale. A fost un spectacol care ne-a făcut să ȋnţelegem din obiceiurile altor comunităţi din Bologna şi să le apreciem pe ale noastre. Am avut o colaborare fuctuoasă şi cu asociaţia „Turisti non a caso” care a organizat un schimb cultural, aducând ȋn ȋtalia un grup de 12 studenţi români. Acestora s-au alăturat tineri italieni şi au fost aduse ȋn discuţie multe subiecte de actualitate. A fost un schimb de experienţă interesant.”
Andi Rădiu
Asociaţia UNIRO
via Bentini, 20, Bologna
tel. 389 1366339
email: [email protected]
