O deputată italiană, o asociaţie regională de sportivi şi una din cele mai cunoscute agenţii de turism italiene; toate au în comun un singur nume: Mihaela Georgescu. În ultimii cinci ani, românca, stabilită în nordul Italiei şi specializată în web design, s-a ocupat de promovarea pe internet a imaginii câtorva zeci de firme şi personaje italiene.
„Au existat momente în care am fost privită cu suspiciune, pentru că eram româncă şi de câteva ori chiar am pierdut un job. Dar, odată ce s-a văzut rezultatul muncii mele, am fost apreciată peste tot”. Mihaela Georgescu a sosit în Italia în 1998, la 20 de ani, în căutarea unui loc de muncă, după terminarea liceului. Dar nu căuta o slujbă oarecare, ci şi-a urmărit mereu un parcurs personal, pus sub semnul creaţiei artistice. „Cred că bunicul meu mi-a transmis ceva din pasiunea lui pentru artă. Acum câteva zeci de ani, lucra la o tipografie din Vaslui şi, în acelaşi timp, picta”. Pe urmele bunicului, Mihaela a decis să se înscrie la unicul liceu cu profil poligrafic-cinematografic din România anilor ’90. „Trăiam la Bucureşti împreună cu familia: mama era asistentă medicală la un important spital din capitală, iar tata lucra la tipografia unuia din cele mai vândute cotidiane din ţară”, îşi aminteşte Mihaela. La terminarea liceului, o rudă i-a propus să vină să-şi continue studiile în Peninsulă, oferindu-i cazare la Torino.
Limba italiană
Greutăţile nu au lipsit, dar Mihaela a reuşit să le depăşească, plină de optimism şi hotărâre: „Pentru început, a trebuit să studiez încă un an, spre a- mi echivala diploma de liceu, în domeniul graficii. Între timp, am lucrat pentru a mă putea întreţine şi pentru a învăţa cât mai repede limba italiană”. Învăţarea limbii este considerată un pas fundamental în viaţa de emigrant, pentru că „în momentul în care cei din jurul tău observă că vorbeşti şi te exprimi mai bine decât mulţi italieni, devin mult mai respectuoşi şi mai deschişi”, a observat Mihaela. După recunoaşterea diplomei, au urmat specializările în domeniul graficii pe calculator, la Torino. În noul cerc de colegi şi prieteni nu erau deloc români, iar Mihaela a învăţat din mers tainele meseriei. A început să colaboreze la crearea unor site-uri instituţionale şi a câştigat un premiu cu un proiect de avangardă, pentru firma la care lucra, „un premiu pentru cel mai accesibil site adresat şi persoanelor cu dizabilităţi, realizat pentru o primărie din nordul Italiei. În construcţia sitului era necesară respectarea a peste 20 de reguli fixate la nivelul Comunităţii Europene”, ne explică Mihaela.
Clienţi importanţi
De câţiva ani, Mihaela s-a stabilit la Udine şi a început să lucreze pentru o altă firmă de web-design, care datorită româncei şi-a extins activitatea la nivelul întregii regiuni. „La început, firma se ocupa de proiecte de mici dimensiuni. Dar am avut norocul să lucrez cu persoane tinere şi dinamice, care mi-au susţinut ideile. Astfel, am început să avem clienţi din ce în ce mai importanţi, printre ei numărându-se şi Manuela di Centa, fostă campioană olimpică de schi şi actuală membră a Camerei Deputaţilor din Italia. Astfel, i- am creat situl personal, pe care îl aduc periodic la zi cu noi informaţii.” Italienii rămân impresionaţi de originalitatea şi profesionalismul româncei. Iar numărul contractelor creşte. Deşi rezultatul muncii sale este vizibil pe internet, datorită tehnologiei, Mihaela este convinsă că, mare parte din ceea ce face, este realizată sub semnul creaţiei artistice. „80% din ceea ce fac este creaţie artistică, restul de 20% ţine de partea tehnică, pe care o realizez împreună cu colegii. În fiecare proiect pun sufletul şi o parte din inima mea”, susţine românca. Primul lucru pe care îl face, atunci când trebuie să se ocupe de promovarea unei firme, este ” o cercetare amănunţită a profilului şi a mesajului pe care vrem să-l transmitem. Apoi trecem la etapa a doua, de conceptualizare artistică. Mai precis, noi creăm un brand al firmei respective, aşa cum va fi reflectată compania pe internet”.
Discriminare şi prejudecăţi
Mihaela este unul din puţinii străini care lucrează în domeniul creaţiei de pagini web în Peninsulă. De aceea, nu o dată, a avut de înfruntat prejudecăţile italienilor legate de români. „Mi s-a întâmplat, de câteva ori, să mă prezint la un interviu, să fiu acceptată, dar apoi să-mi dau seama că slujba a fost dată altcuiva, pentru că eram româncă”. Oricum, de fiecare dată când a lucrat într-un colectiv italian, neajunsul s-a transformat ulterior într-un punct de forţă: „Odată depăşită prima barieră, am reuşit să fiu remarcată, exclusiv pentru profesionalism, iar colegii mi-au mărturisit că apreciază curajul de a-mi fi lăsat ţara de origine şi familia în care am crescut, pentru a-mi urma visul”. Şi fiindcă a venit vorba de familie, Mihaela ne mai spune că părinţii ei, rămaşi la Bucureşti, nu au acceptat decât târziu alegerea fetei lor, de a se stabili în Italia: „Mama s-a obişnuit cu ideea că fata ei trăieşte în Italia doar recent, când m-a văzut la casa mea”. Totuşi, părinţii ei nu ar urma-o niciodată, „pentru că au viaţa lor în România, iar aici vin doar în vacanţă”. La treizeci si doi de ani, românca face un bilanţ pozitiv al parcursului său de imigraţie: „Spre deosebire de alţi români, eu am avut o experienţă fericită, pentru că am făcut ceea ce voiam. M-am realizat din punct de vedere profesional într-un domeniu care îmi dă multe satisfacţii. În acelaşi timp, nu pot spune că mi-am sacrificat tinereţea, ca mulţi alţi conaţionali sosiţi în Italia pentru a munci, în lipsa unei alternative în ţară”.
Miruna Căjvăneanu
