Nicolae Bălcescu, istoric şi scriitor, înverşunat luptător de la 1848, s-a născut la Bucureşti în 1819. Provenit din boierimea măruntă, de mic era pasionat de istorie. În 1840, participând la mişcarea complotistă a lui D. Filipescu (care dorea împroprietărirea clăcaşilor), a fost închis la mănăstirea Mărgineni, ieşind după doi ani cu sănătatea şubrezită. A înfiinţat apoi organizaţia secretă Frăţia (cu I. Ghica şi Chr. Tell) şi s-a dedicat studiilor istorice, călătorind în Franţa şi Italia. La Paris a luptat pe baricade în 1848.
Întors la Bucureşti, a participat la Revoluţia Română de la 1848, fiind pentru două zile ministru şi secretar al guvernului provizoriu. Bălcescu susţinea împroprietărirea ţăranilor, votul universal şi rezistenţă faţă de turci. După înfrângerea Revoluţiei, Bălcescu a trecut în Ardeal, dorind o împăcare între Kossuth si Avram Iancu. La năvălirea trupelor hasburgice şi ruseşti, a scăpat de arestare, deghizat în moţ. Ultimii ani i-a trăit în pribegie, ros de dorul de ţară. Chinuit de tuberculoză, în primăvara lui 1852 a revenit în ţară, pe Dunăre, deşi nu avea dreptul să calce pamântul natal. Şi totuşi pe 8 septembrie a trecut fluviul, şi a simţit pentru câteva ore pământul patriei. La pichetul din Turnu Măgurele şi-a întâlnit mama.
Dar nu a fost primit în Muntenia. Vaporul l-a dus apoi departe de malul românesc, prin Constantinopol, în Italia. A trecut prin Napoli şi apoi, pe 28 noiembrie, s-a stins singur, uitat de toţi, la Palermo, într-o cameră a hotelului Trinacria, fiind înmormântat într-o groapă comună din cimitirul mânăstirii Capuccinilor.
Un bust al lui Nicolae Bălcescu a fost instalat în 1961 în Piazza Marina (Giardino Garibaldi) din Palermo. Pe partea frontală a soculului se află inscripţia „Nicola Balcescu, grande storico e patriota romeno, morto a Palermo, 29 apr. 1819 – 28 nov. 1852, iar pe partea stângă se poate citi: „Busto offerto dall’Accademia della Repubblica Popolare Romena, in occasione dello anniversario dell’unità dei Principati Romeni e delle celebrazioni dell’unità d’Italia – anno 1961”.
Mormânt necunoscut
În 2003, ministrul de Externe de atunci al României, Mircea Geoană, a declara că se depun eforturi pentru ca în 2004 osemintele lui Nicolae Balcescu, îngroapat la Palermo într-o groapă comună în 1852, să fie repatriate în judeţul Vâlcea. Acest judeţ a stabilit relaţii de colaborare cu regiunea Sicilia şi a încheiat un memorandum în care se prevede şi repatrierera rămăşiţelor pământeşti ale lui Nicolae Bălcescu în comuna care-i poartă numele din judeţul Vâlcea. Mircea Geoana i-a solicitat ambasadorului României de atunci din Italia, Cristian Colţeanu, să facă toate demersurile pentru ca în 2004 osemintele lui Bălcescu să se întoarcă în patrie.
Autorităţile române au uitat însă un amănunt esenţial: există şanse minime de identificare a osemintelor lui Bălcescu, după cum aprecizat acad. Dan Berindei, cel care, în urmă cu mai bine de 30 de ani, a făcut parte dintr-o delegaţie de istorici care a încercat să dea de urmele lui Bălcescu. Delegaţia, trimisă de regimul comunist, s-a bucurat de tot concursul autorităţilor de la Palermo, a cercetat arhivele locale şi cimitirul în care se presupune că eroul român îşi doarme somnul de veci.
Rezultatele au fost nule. Trebuie adăugat că şi Cuza trimisese un emisar, profesorul şi omul politic Nicolae Ionescu, sperând să identifice mormântul. N-a reuşit. Academicianul Berindei a spus că actualmente groapa comună se află sub o stradă, ceea ce măreşte dificultăţile realizării unor săpături spre a-l găsi pe Bălcescu.
Citeşte şi:
