Roma – 13 decembrie 2011- Fundaţia Ismu (Iniţiative şi studii privind multietnicitatea) a prezentat ieri, 12 decembrie, la Milano, al XVII-lea Raport naţional privind migraţiile.
Astfel, la 1 ianuarie 2011 se numărau 5,4 milioane de străini (inclusiv cei fără acte în regulă), cu numai 70.000 în plus faţă de 2010. Este un minim istoric: de exemplu, doar cu un an înainte, în 2010, creşterea faţă de 2009 a fost de 500.000 de persoane. Naţionalitatea cea mai numeroasă este cea română cu 1.111.000 de prezenţe.
În compensaţie, a crescut cu 300.000 numărul celor care au rezidenţa în una dintre cele opt mii de localităţi italiene, semn al unei mai puternice înrădăcinări a lor în Italia.
Italia, mai puţin atractivă
„Criza economică a făcut ca Italia şi Europa să-şi piardă atractivitatea”, afirmă Vincenzo Cesareo, director al Fundaţiei Ismu. Este pentru prima dată în ultimii opt ani când se înregistrează o creştere atât de joasă a fluxurilor: în intervalul 2003-2009 estimarea creşterii medii anuale era de circa 430.000 de imigranţi.
În clasamentul naţionalităţilor prezente în Italia, pe primul loc se află românii, cu 1.111.000 de prezenţe (dintre care 969.000 rezidenţi). Urmează marocanii (575.000) şi albanezii (568.000).
În 2030 numărul străinilor rezidenţi se va dubla: potrivit Ismu în Italia vor trăi circa 8,5 milioane (astăzi 4,6 milioane).
Jumătate de milion de familii mixte
“Dacă vrem un viitor trebuie să investim în familiile imigranţilor”: pentru demograful Giancarlo Blangiardo, una dintre noile provocări pentru politică este să garanteze că imigranţii pot trăi în mod demn în Italia.
Potrivit celui de-al XVII-lea Raport al Ismu, numărul familiilor de străini este de circa 1,6 milioane, la care se pot adăuga alte 500.000 mixte. Trei familii din opt, însă, trăiesc “în condiţii de lipsuri materiale” (dintre cele italiene 13,9%). Imigranţii însă prelungesc viaţa Italiei. Sunt de fapt unicii care au un indice pozitiv al “Produsului vital demografic”, care se calculează în ani viaţă pe care un grup de persoane îl garantează.
“Pe timpul anului 2010 în populaţia italiană au fost plasaţi 61,5 de milioane de ani de viaţă reziduală graţie aportului naşterilor şi ratei nete a mişcărilor migratorii şi s-au consumat prin moarte 59,8 de milioane de ani de viaţă”, afirmă Giancarlo Blangiardo. În particular, italienii au produs,în 2010, 41,6 milioane de ani viaţă în timp ce au consumat 55,6. Un indice negativ, aşadar.
În cazul străinilor situaţia este opusă: au produs 19,9 de milioane de ani viaţă şi au consumat 4,2, cu un indice pozitiv de 15,7 milioane de ani viaţă. “Familiile cele mai sărace dintre cele imigrate sunt însă cele care au copii – subliniază Blangiardo. Viitorul vitalităţii Italiei, însă, depinde de ei”.
15% dintre străini, proprietari de locuinţe
Un indicator al bunăstării este casa. În 2009 (ultimele date disponibile) 15,1% dintre familiile formate numai din străini aveau o locuinţă în proprietate. Procentul sare la 50% în cazul familiilor mixte (faţă de 71,6% dintre cele compuse numai din italieni). 20% dintre străini trăiesc însă în condiţii de insuficienţă a spaţiului de locuit, faţă de 15% în cazul familiilor mixte şi de 19% a celor italiene.
“Familiile compuse numai din străini evidenţiază un procent care este dublul (14,9%) faţă de familiile mixte (7,8%) şi triplul faţă de cele italiene (4,7%) în ce priveşte incidenţa cazurilor de grave lipsuri privind locuinţa, înţeleasă ca şi condiţie de supraaglomerare alături de o altă problemă gravă legată de casă”, se citeşte în Raportul Ismu.
Străinii, 10% din totalul forţei de muncă
În ce priveşte munca, performanţele ocupaţionale ale imigranţilor străini în Italia apar a fi mai bune decât cele ale italienilor.
În timp ce forţa de muncă imigrată angajată a crescut cu 276.000 de unităţi (+14%), cea italiană s-a diminuat cu 160.000 de unităţi.
Ocuparea forţei de muncă străine face faţă crizei şi creşte, cea italiană nu. Străinii reprezintă acum 10% din totalul forţei de muncă ocupate.
