Liderii UE au încheiat un summit istoric în care nu au reuşit să obţină acordul tuturor statelor pe o schimbare consistentă a tratatului UE care să introducă reguli fiscale stricte pentru a preveni prăbuşirea euro. Doar 23 de state membre au subscris soluţiei propuse în cadrul Consiliului European, trei – Ungaria, Cehia şi Suedia se vor consulta cu parlamentele naţionale, iar Marea Britanie s-a opus. În timp ce UE a rămas divizată în această chestiune vitală Croaţia a semnat tratatul de aderare, la Bruxelles, şi va deveni al 28-lea membru din iulie 2013.
Consiliul Uniunii Europene a anunţat că ţările din zona euro şi alte şase state din afara blocului monetar, printre care şi România, vor încheia, până în luna martie, un tratat interguvernamental care vizează consolidarea şi intregrarea fiscală puternică la nivelul UE. Acordul presupune în principal reglementari fiscale pentru echilibrarea bugetelor şi coordonarea politicii economice la nivel european.
„Unele măsuri descrise (adoptate la summit – n.r.) pot fi implementate prin legislaţie secundară. Şefii de stat sau de guvern din zona euro consideră că unele măsuri ar trebui incluse în legislaţia primară. Pentru că nu s-a ajuns la unanimitate între statele membre UE, s-a decis să le adoptăm printr-un acord internaţional care va fi semnat în martie sau mai devreme. Obiectivul rămâne să includem aceste chestiuni în tratatele Uniunii cât mai urgent. Şefii de stat sau de guvern din Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania, Polonia şi România şi-au exprimat intenţia de a se alătura procesului. Şefii de stat sau de guvern din Cehia şi Suedia îşi vor consulta parlamentele înainte de a lua o decizie”, se arată într-un comunicat al Consiliului.
Potrivit declaraţiilor preşedintelui Consiliului UE, Herman Van Rompuy, „compactul fiscal” european va presupune un angajament din partea statelor participante la o guvernantă fiscală solidă, introducerea acestuia în Constituţie, consolidarea reglementărilor privind procedura de deficit excesiv prin automatizarea sancţiunilor şi transmiterea proiectelor de buget Comisiei Europene spre verificare.
Cele mai importante schimbări pentru România
– „Cel mai târziu, în luna martie, acordul interguvernamental trebuie semnat de zona euro şi de cei care vor din zona euro”
– „Actul de bază este acordul interguvernamental care va fi semnat până la sfârşitul lui martie şi apoi se trece la ratificarea lui în interiorul statelor care aderă la el. Dar dacă Marea Britanie îşi modifică poziţia, rămăne deschisă varianta tratatului”.
– „Regulile privind deficitul bugetar trebuie introdusă în Constituţie. Nu putem fi credibili altfel. Unii ar fi tentaţi să spună că e suficientă şi o lege organică.”
– Toate ţările care aderă la acord trebuie să aibă pregătite mecanisme de corecţie a deficitelor. În momentul în care statul membru riscă să iasă din deficitul structural de 0,5% sau să intre în zona de deficit excesiv trebuie să aibă un program dinainte stabilit de reducere a lui.
– „Nu te mai împrumuţi cum îţi vine. Statele membre se obligă să transmită Comisiei Europene, care devine supraveghetorul acordului de guvernanţă fiscală, proiectul de împrumuturi pentru anul următor.”
Băsescu: „Suntem dependenţi de ceea ce se întâmplă în zona euro”
Acordul interguvernamental este deschis oricărui stat membru Preşedintele Traian Băsescu a declarat vineri, la Bruxelles, că a fost stabilit un acord de guvernanţă fiscală, care este deschis oricărui stat membru, indiferent dacă se află în zona euro sau în afara ei.
A fost stabilit un acord de guvernanţă fiscală. Acordul interguvernamental este deschis oricărui stat membru, indiferent dacă se află în zona euro sau în afara ei. Noi suntem extrem de dependenţi economic de orice se întâmplă în zona euro. Economia noastră este extrem de dependentă de bănci din zona euro, iar exporturile sunt extrem de dependente de ce se întâmplă în statele zonei euro.
De ce a refuzat Marea Britanie pactul
„Interesul Marii Britanii nu era protejat”. Declaraţia îi aparţine premierul britanic David Cameron care a şi-a justificat astfel refuzul de modificare a tratatului UE. Britanicul vorbeşte despre o „decizie dificilă, dar bună”. „Dacă nu poţi obţine siguranţa în interiorul tratatului, este mai bine să rămâi în afară”, a apreciat premierul.
Londra a ameninţat de mai multe ori că îşi va exercita dreptul de veto. Marea Britanie a cerut mai multe concesii din partea partenerilor săi, care au fost considerate excesive.
Principala condiţie britanică, potrivit unor diplomaţi: obţinerea posibilităţii de a bloca legile UE privind supravegherea financiară paneuropeană, în cazul în care Londra consideră că „interesul său naţional era ameninţat”. Concret, chiar dacă un text era votat cu majoritate, Marea Britanie ar fi putut cere să fie examinat la nivelul cel mai înalt, cel al şefilor de stat şi de Guvern (Consiliul European), unde ar fi trebuit să obţina sprijin unanim. Londra ar fi avut astfel de facto un drept de veto.
Cererea a fost însă considerată inacceptabilă pentru că asta ar fi însemnat excluderea City din Londra, principala piaţă financiară europeană, dintr-o parte a supravegherii paneuropene.
Vom plăti pentru salvarea Italiei şi Spaniei?
Ţările membre ale Uniunii Europene care nu sunt însă şi membre ale zonei euro dar care au fost de acord cu noul tratat interguvernamental de disciplină fiscală din cadrul UE vor împrumuta şi ele bani către FMI, în cadrul programului de împrumuturi bilaterale de 200 de miliarde de euro, convenit la Bruxelles.
Contribuţia celor şase state, printre care şi România, s-ar ridica la 50 de miliarde de euro. Împrumuturile vor fi acordate de băncile centrale. Fondurile provenite de la băncile centrale ar putea fi folosite de FMI pentru programe preventive de împrumut destinate Italiei şi Spaniei, statele considerate în prezent cele mai vulnerabile, Cele şase state sunt România, Bulgaria, Polonia, Danemarca, Letonia şi Lituania.
„Dacă vrem, trebuie să şi plătim”, a fost comentariul făcut de Valentin Lazea, economistul şef al Băncii Naţionale. Deocamdată nu se cunoaşte suma pe care o va împrumuta România Fondului.
Situaţia este puţin ciudată, dat fiind că, cel mai probabil, banii vor fi împrumutaţi de către România din rezerva valutară a Băncii Naţionale. Or, România are un acord de împrumut cu FMI prin care a împrumutat bani tocmai pentru a-şi consolida rezerva din care acum va trebui să disponibilizeze lichidităţi pentru a credita FMI.
România a împrumutat de la FMI aproape 13 miliarde de euro, primele tranşe din împrumut urmând să fie plătite în anul 2012. Pe de altă parte, premierul Emil Boc a anunţat recent că România, în calitatea ei de ţară care are un program de împrumut cu FMI, nu va participa la schema de 50 de miliarde. „Probabil că România nu va trebui să contribuie cu sume suplimentare la fondul de 50 de miliarde de euro al statelor non-euro ” a spus premierul, care a admis totuşi că trebuie să aştepte concluzia liderilor UE.
Ulterior, preşedintele Traian Băsescu a declarat că ţările care au acord cu FMI nu trebuie să participe la capitalizarea Fondului, şeful statului precizând că, deşi „nu ţipăm” că vrem să dăm bani, România ar fi capabilă să participe, nefiind „o ţară neputincioasă”.
