În nordul Bucureştiului, într-un cartier rezidenţial aglomerat aflat la câteva minute distanţă de centrul capitalei, se află un secret pe care guvernul român a încercat mult timp să-l protejeze, transmite Associated Press, citată de Agerpres.
Ani de zile, CIA a folosit o clădire guvernamentală – sub numele de cod "Bright Light" – drept închisoare improvizată pentru cei mai ''valoroşi'' deţinuţi ai săi. Membri ai Al-Qaida precum Khalid Sheikh Mohammed, creierul atentatelor din 11 septembrie din SUA, şi alţii au fost ţinuţi într-un subsol, înainte de a fi transferaţi la Guantanamo Bay, în Cuba, în 2006, potrivit unor foşti oficiali ai serviciilor secrete familiarizaţi cu locul şi cu lucrurile ce s-au petrecut în interiorul închisorii.
Existenţa unei închisori a CIA în România a fost relatată pe larg, dar locaţia ei nu a fost niciodată făcută publică. Associated Press şi postul public german de televiziune ARD au localizat fosta închisoare şi au aflat detalii ale locaţiei în care se presupune că au fost folosite tactici dure de interogare.
Închisoarea din România a făcut parte dintr-o reţea de aşa-numite ''locuri negre'' pe care CIA le-a folosit şi controlat în străinătate, în ţări ca Thailanda, Lituania şi Polonia. Toate centrele de detenţie au fost închise în mai 2006, iar programul de detenţie şi interogare al CIA s-a încheiat în 2009. Spre deosebire de structura CIA dinttr-o zonă rurală din Lituania sau de cea ascunsă într-o structură militară poloneză, închisoarea din România nu s-a aflat într-o locaţie îndepărtată ci a fost ''ascunsă la vedere'', la câteva blocuri de un bulevard mare, pe o stradă mărginită de copaci şi case, pe o arteră aglomerată.
Clădirea este folosită de ''Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat'' (ORNISS)- FOTO, VIDEO. Informaţii clasificate de la NATO şi UE sunt depozitate acolo. Foşti oficiali de informaţii au descris locaţia închisorii şi au identificat fotografii ale clădirii. Într-un interviu în această clădire, în noiembrie, un înalt oficial al ORNISS, Adrian Cămărăşan, a declarat că subsolul este una dintre încăperile cele mai sigure din toată România. Dar el a afirmat că americanii nu au avut niciodată o închisoare acolo. "Nu, nu. Imposibil, imposibil", a declarat el într-un interviu pentru ARD, pentru emisiunea de ştiri "Panorama", în contextul în care un oficial de securitate a monitorizat interviul.
Închisoarea CIA a fost deschisă pentru a fi folosită în toamna anului 2003, după ce CIA a decis să-şi golească ''locul negru'' din Polonia, potrivit unor foşti oficiali americani, care au vorbit sub protecţia anonimatului, deoarece nu au fost autorizaţi să vorbească despre programul de detenţie cu reporterii. Mutarea de deţinuţi în această structură, fără a fi văzuţi, a fost relativ uşoară, potrivit AP.
După ce au zburat cu avionul la Bucureşti, deţinuţii au fost îmbarcaţi în dube. Ofiţerii CIA i-au dus apoi pe un drum lăturalnic şi au intrat în complex pe o poartă din spate, care duce la locul de detenţie. Deţinuţii erau apoi coborâţi din dubă şi duşi rapid la parterul închisorii şi în subsol. Subsolul conţinea şase celule prefabricate, fiecare cu un ceas şi o săgeată ce indica spre Mecca, au declarat oficialii menţionaţi.
Celulele erau amplasate pe arcuri, fapt ce le menţinea în uşor dezechilibru, provocând dezorientarea unor deţinuţi. CIA a refuzat să comenteze cu privire la centrul de detenţie. În prima lună de detenţie, deţinuţii au îndurat privarea de somn şi au fost udaţi cu apă, pălmuiţi sau forţaţi să stea în poziţii dureroase, au spus mai mulţi oficiali. ''Waterboarding'', tehnica de interogare de notorietate, care simulează înecul, nu a fost aplicată în România, au precizat ei.
După interogatoriile iniţiale, deţinuţii au fost trataţi cu grijă, au declarat oficialii. Ei au beneficiat de controale medicale şi stomatologice regulate. CIA a expediat alimente ''halal'' la această structură, de la Frankfurt, Germania, centrul european de operaţiuni al agenţiei. Carnea halal se prepară în conformitate cu norme religioase similare cu alimentele cuşer. Foşti oficiali americani au declarat că, deoarece clădirea a fost o structură guvernamentală, s-a dovedit o acoperire excelentă. Închisoarea nu a avut nevoie de măsuri stricte de securitate, deoarece locuitorii zonei ştiau că era în proprietatea guvernului.
Potrivit AP, oamenii nu sunt înclinaţi să spioneze în România postcomunistă, despre care se ştie că a avut un aparat de securitate extins ce şi-a spionat proprii cetăţeni. Activişti pentru drepturile omului au cerut ţărilor din Europa de Est să investigheze rolul jucat de guvernele lor în găzduirea unor închisori în care au fost folosite tehnici de interogare cum ar fi simularea înecului. Oficiali din aceste ţări continuă să nege că astfel de centre de detenţie au existat vreodată.
"Ştim de critici, dar nu avem cunoştinţă de acest subiect", a declarat preşedintele român Traian Băsescu într-un interviu din septembrie pentru AP. CIA a încercat să închidă capitolul privind programul de detenţie, pe care preşedintele Barack Obama l-a încheiat la scurt timp după preluarea mandatului. "Această controversă s-a redus în mare măsură", a declarat avocatul CIA Stephen Preston la o conferinţă, luna aceasta. Dar detalii cu privire la reţeaua de închisori continuă să circule prin intermediul unor anchete ale unor organisme internaţionale, reporteri şi grupuri pentru drepturile omului. "Au fost ani de negări oficiale", a declarat Dick Marty, parlamentarul elveţian care a condus o anchetă pentru Consiliul Europei privind închisorile secrete ale CIA.
"Am început în sfârşit să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat la Bucureşti''. În cursul investigaţiei Consiliului Europei, ministrul român al afacerilor externe i-a asigurat pe anchetatori într-un raport scris că niciun oficial public sau vreo altă persoană care acţionează cu titlu oficial nu a fost implicată în privarea de libertate a vreunei persoane sau în transportul vreunei persoane private de libertate. Raportul a menţionat şi alte câteva investigaţii privind relatări despre o închisoare secretă a CIA în România şi a precizat: "Nicio astfel de activitate nu a avut loc pe teritoriul românesc".
Reporterii şi anchetatorii din domeniul drepturilor omului au recurs anterior la registre de zbor pentru a lega România de programul închisorilor secrete. Înregistrări de zbor pentru un avion Boeing 737, cunoscut pentru a fi fost utilizat de CIA, au arătat existenţa unui zbor din Polonia la Bucureşti, în septembrie 2003. Printre prizonierii aflaţi la bord, potrivit unor foşti oficiali ai CIA, s-au numărat şi Mohammed şi Walid bin Attash, care au fost implicaţi în atentatul sinucigaş asupra USS Cole din Yemen. Ulterior, alţi deţinuti – Ramzi Binalshibh, Abd al-Nashiri şi Abu Faraj al-Libi – au fost şi ei transferaţi în România. Un al-Libi duplicitar, care a fost dus la închisoare în iunie 2005, a furnizat informaţii care mai târziu au ajutat CIA să-l identifice pe curierul de încredere al lui Osama Ben Laden, un om care, fără să vrea, a condus CIA la Ben Laden însuşi.
Documente judiciare recent descoperite într-un proces au adăugat probe la corpul de dovezi care indică spre o închisoare a CIA în România. Dosarele arată că contractorul CIA Richmor Aviation Inc., o companie charter cu sediul la New York, a operat zboruri către şi dinspre România, alături de alte destinaţii, printre care Marocul şi închisoarea militară americană de la Guantanamo Bay. Pentru ofiţerii CIA care au operat la închisoarea secretă, sarcina nu a fost deloc plăcută. Ei au efectuat deplasări de 90 de zile, au dormit în structură şi au mâncat mâncarea de acolo. Ofiţerilor li s-a interzis să părăsească baza după ce prezenţa lor în cartier a suscitat suspiciuni.
Un fost ofiţer s-a plâns de faptul că CIA a petrecut cea mai mare parte a timpului făcând ''baby-sitting'' pentru deţinuţi ca Binalshibh şi Mohammed, a căror capacitate intelectuală s-a redus pe măsură ce anii au trecut. Structurile româneşti şi lituaniene au fost în cele din urmă închise în prima jumătate a anului 2006, înainte ca directorul CIA, Porter Goss, să părăsească postul. Unii dintre deţinuţi au fost duşi la Kabul, unde CIA îi putea deţine în mod legal, înainte de a fi trimişi la Guantanamo. Alţii au fost trimişi înapoi în ţările lor de origine.
