Claudia Șerdan si Fracassoni, un concert important realizat la Rho –Milano, „In memoriam Adrian Păunescu”, un vis realizat, momente de neuitat, un concert pentru comunitatea românească din Italia. La rândul ei, comunitatea a răspuns nu numai printr-un număr important de persoane prezente dar si prin „graiul românesc”, deoarece de la mic la mare au fost uniți pentru o seară, au regăsit spiritul de acasă cântând împreună alături de oaspeți îndrăgiți veniți din România.
Mai multe amănunte ne va povesti chiar ea, cea care a fost inima concertului: Claudia Șerdan.
Claudia Șerdan, un nume cunoscut în lumea muzicii folk în special, atât la nivel național cât și internațional, mulți dintre cititorii noștri vă cunosc dar vă invităm totuși să vă prezentați în cateva cuvinte.
Sunt din Satu Mare, sunt o iubitoare a muzicii de calitate, am început să cânt de copilă, mai precis de la vârsta de șase ani sub îndrumarea profesorului de muzica, domnul Revesz. La nouă ani am început să particip la toate festivalurile de atunci: Cântarea României, Baladele Dunării,etc. La doisprezece ani am intrat in Cenaclul Cetatea din Satu Mare, condus de poetul Emil Matei. Am crescut mulți folkisti sătmăreni de atunci precum regretatul Octavian Bud, apoi Emilian Onciu, Fabru Alladar, soții Bledea și mulți alții. La 13 ani am cântat pentru prima dată pe marile scene ale Cenaclului Flacăra. Crescând am abordat mai multe genuri muzicale sub ochiul și urechea domnului profesor Sorin Berindei. Din 1997 am venit în Italia la Milano unde timp de 14 ani nu am mai cântat dedicându-mă in totalitate rolului de soție și mamă. Am reînceput să cânt în anul 2011 și imediat m-am bucurat de privilejul colaborării cu muzicieni italieni importanți dar și de un public italo-român care m-a incurajat și susținut foarte mult.
De curând ați reușit să încoronați un vis, o dorință pe care o aveați demult, ați realizat un concert important pentru comunitatea românească din Italia așa cum am specificat în introducere și vă invit să ne povestiți despre ce este vorba!?
Da, în urmă cu câteva zile mi-am realizat un vis pe care îl custodeam de mulți ani în suflet ăi anume realizarea unui spectacol cu artiști din țară și din Italia. Aici la Milano sunt foarte multe evenimente românești începând cu prezentări de carți ți continuând cu teatre și petreceri. Cu timpul am individuat un grup de iubitori de folk și asta a alimentat și mai mult dorința mea de a realiza acest concert. Îmi era foarte frică sinceră să fiu deoarece majoritatea românilor de aici, sunt iubitori de cu totul alt gen muzical: muzica populară și manele. Am riscat foarte mult, îmi era teamă că nu voi reuși să acopăr cheltuielile dar am avut mereu încredere în acest proiect care a prins forma intr-o zi normala „lângă o ceașcă de cafea” alături de doua românce minunate: Angela Grigor și Angela Kilat care apoi au devenit „aripile mele”.
„In memoriam Adrian Paunescu”, un titlu care vorbește de la sine. De unde a pornit inspirația organizarii concertului?
A pornit de la dragostea mea pentru muzica folk, pentru poet, pentru omul care a fost simbolul libertății, icoana folkului, el a fost obiectivul fiecărui folkist din trecut și fiind primul spectacol folk organizat de mine, am vrut să îl dedic memoriei sale văzând că a plecat dintre noi nu demult și chiar în luna noiembrie.
„Fracassoni”este un grup de muzicieni tineri dar foarte talentați și care a fost „mâna dreaptă” pe tot parcursul concertului.
Defapt, tradus in limba româna înseamnă „Zgomotoșii” și au acest nume de când aveau 10 ani. Sunt un grup de tineri italieni foarte bine pregatiți și din punct de vedere cultural al muzicii, pe lângă talent, cu toții studiază muzica la nivel de Conservator, informatica muzicală și sunt poli-instrumentiști, ca să nu mai vorbim de talentul vocal incredibil. Ei sunt pregatiți sub îndrumarea fostului nostru chitarist român al trupei Iris, Dan Sârbu,a utor al multor piese de neuitat din rockul românesc. „Baieții mei „așa cum îmi place să îi numesc și de care sunt foarte mândră (chiar daca defapt sunt baieții lui Dan), au fiecare un nume a lor, grupul fiind format din: Davide Perine-bass, tastiere și voce Daniele Sârbu Villa (fiul lui Dan Sârbu)-baterie, tastiere, vioară și voce Davide Pagnoncelli-tastiere, chitară, flaut și voce Angelo Crespi-chitară și voce. Împreună cu ei am pregătit pentru acest concert piese din repertoriul trupei Phoenix, trupa ce eu iubesc din copilărie, melodia grupului Sfinx, Vali Sterian și varianta românească a lui Motu, „Sfârșitul nu-i aici” de Bob Dylan. Au mai acompaniat pe parcursul concertului și pe invitații mei: Andrei Păunescu ( fiul lui Adrian Păunescu) și Evandro Rossetti (un italian care în anii 70′ studia stomatologia la Bucuresti și a fost unul dintre primii membrii al Cenaclului Flacăra). Grupul Fracassoni este un grup care respectă mult cultura noastră iar pe scenele din România sunt foarte activi având numeroase participări la festivale și concencerte printre care și „Pune mâna pe chitară” care a avut loc în acest an la Sibiu.
Care au fost restul invitaților atât din România cât și din Italia care alături de dumneavoastră și Fracassoni au animat scena Auditorium de la Rho-Milano?
Oaspeții mei au fost: indrăgitul folkist cu origini ardelenești Ducu Bertzi alături de care am cântat și cântece folclorice tipice din Ardeal, în mod special plaiul Maramureș, apoi Viorel Boldiș, poetul din Diaspora care a recitat o poezie din repertoriul poetului Adrian Păunescu și cum am anticipat in rândurile de mai sus, Andrei Păunescu si Evandro Rossetti.
Pe lângă muzicieni ați avut un staff întreg, o echipă unită care v-a ajutat și susținut în realizarea acestui vis minunat. Cine sunt aceștia și în ce mod v-au susținut?
Mă definesc o persoană determinată care știe ce vrea și de aceea nu îmi place să lucrez cu prea multă lume când e vorba de un proiect al meu. Fiecare avem personalitatea, gândirea și ideile noastre și când sunt prea mulți apar prea multe idei, în consecință, noduri și capricii. Subliniez că nu este ușor să lucrezi cu lumea, așadar am ales un staff simplu dar concret din seria obiectiv fixat, obiectiv tintit. Combinatia „langa o ceașcă de cafea” cum amintisem inițial a fost compusă dintr-o Ardeleancă(eu), o Moldoveancă(Angela Grigor) și o Bucovineancă(Angela Kilat) alături de care am decis fiecare amănunt începând de la sală și toată organizarea de rigoare. O enormă contribuție a oferit Dan Sârbu asigurând sonorizarea și luminile, muncind continuu până la stingerea ultimului bec din Auditorium. Am fost ajutate și de prieteni pentru vânzarea biletelor, promovarea evenimentului, sponsori precum „Bucătăria de acasa”,”Moneygramm”,”Comunication”,”Prima”,”Plasicart”,”Magazinul românesc din Galarate” și pentru publicitate și materiale au fost „Claudia și Dan Chiparus”. Fiecare au intervenit cum au putut și de aceea le mulțumesc pe această cale tuturor și nu în ultimul rând susținătorilor principali, familia mea care mi-au fost alături pas cu pas prin răbdarea și dragostea lor.
Autoritățile românești din Italia au intervenit în sprijinul dumneavoastră?
L-am avut doar pe Dumnezeu cu mine și sponsorii care ne-au susținut cu cifre modeste dar oferite din suflet. Am avut tutela Comitetului Migranți din Rho, Asociația Oasi care a urmărit partea birocratică și cărora le mulțumesc. Am fost onorați cu prezența domnilor Consuli de la Consulatul General Milano și respectiv Consulatul General din Lugano.
Știm că în acest moment vă pregatiți pentru un nou concert, se prevede un nou succes, despre ce este vorba?
Concerte în viitor vor fi două care din păcate fără Fracassoni întrucat este vorba de spectacole strict folk în care voi interveni cu două-trei melodii. Unul este la Teatrul Filodramatici din Milano care va avea loc pe data de 1 decembrie în memoria artistului și prietenului meu, Liviu Nechita. Voi cânta pe scena alături de alți artiști și anume Andrei Maftei, Marius Matache, Evandro Rossetti și grupul italian Alti e Bassi.Pe data de 14 Decembrie voi fi la Dej, România, alături de Andrei Păunescu, Magda Puskas, Mircea Vintilă, Emeric Imre și trupa Totuși în „Remember Cenaclul Flacăra”. Între timp, grupul Fracassoni se pregatește pentru un concert ce va avea loc la Oradea România pe data de 31 Decembrie a.c.
În încheiere, un mesaj adresat românilor din Diaspora.
Mai intâi doresc să mulțumesc pe-această cale publicului numeros care mi-a fost alături atât prin prezența la concertul de la Auditorium Rho dar și celor care nu au reușit să ajungă însă m-au susținut de departe. Românilor din Diaspora le transmit să se iubească mult, să nu se lase călcați in picioare, să fie uniți, să nu păteze imaginea noastră și să nu își piardă rădăcinile niciodată și pentru că vin Sărbătorile de iarna, gândul meu e plin de respect și dragoste pentru toți românii de pretutindeni.
Sărbători fericite tuturor!
Adriana Maria Weissenbacher – Ancona, Italia
